Chinezul – Ripensia – Poli

Trei dintre echipele de top ale fotbalului timişorean. Chinezul şi Ripensia au jucat în perioada interbelică şi au adus, împreună, zece titluri de campioană naţională suporterilor de pe Bega: şase titluri Chinezul, în deceniul 3 şi încă patru titluri (de asemenea şi două Cupe ale României) Ripensia în deceniul 4. Amândouă echipele au fost desfiinţate în anii de ascensiune a puterii comuniste, când nici măcar acest sector eminamente apolitic nu a scăpat de laba lungă a luptei de clasă.
Poli, înfiinţată în anul 1921, ca echipă a Şcolii Politehnice timişorene, a activat, cu unele întreruperi, în primul eşalon fotbalistic, numai după război şi până astăzi. Nu a reuşit nici un titlu de campioană, urcând, totuşi, de câteva ori, pe podium şi cucerind, de două ori, Cupa României.
Citesc în presa sportivă că, de bunăseamă stimulat (ca să mă exprim diplomatic) şi de succesul în lupta cu Zambon pentru câştigarea palmaresului, actualul patron al echipei, Marian Iancu, visează la unificarea celor trei palmarese sub sceptrul său.
Ideea nu ar fi rea, la o primă vedere. El doreşte să cumpere, de la urmaşii celor două echipe desfiinţate de politica sportivă a puterii comuniste în ascensiune, toate drepturile asupra acestor cluburi. Ulterior, ca patron, poate dispune unirea celor trei entităţi sub un nume comun. Logic, se vor unifica şi palmaresele celor trei echipe, noua entitate moştenind zece titluri de campioană naţională şi patru cupe ale României!
Impedimentul major, sesizat astăzi de ProSport.ro este acela că cele trei echipe au activat simultan, o vreme. Ar mai fi şi alte motive, mai ales de ordin emoţional, care ar împiedica fuziunea. Teoretic însă, dacă Marian Iancu îi găseşte pe moştenitori, reuşeşte să demonstreze drepturile acestora şi îi convinge să fuzioneze, orice este posibil!
Totuşi, cred eu, este extrem de dificil, dacă nu imposibil, să îndeplinească toate cele trei condiţii. Oricum, cunoscând ritmul de melc al justiţiei române şi bănuind o puternică opoziţie din partea terţilor interesaţi (mă refer la cluburile de fotbal care ar coborî, astfel, în statistici), acţiunea, odată declanşată, este una îndelungată. Atât de îndelungată încât multe se pot întâmpla în acţionariatul şi chiar în viaţa clubului până la finalizare. Dar, odată obţinut acest palmares unificat, cota acţiunilor clubului (tot Marian Iancu anunţa, recent, intenţia de listare la bursă a acestora) va urca simţitor. Deci, dincolo de orice declaraţii sentimentale sau de satisfacerea orgoliului patronului, tot interesul economic este cel care primează. Indiferent de convingerile opozanţilor sau de impresia pe care o lasă în media, Marian Iancu se dovedeşte, în planul afacerilor, un tip calculat şi deosebit de îndrăzneţ.
Problema, dacă ar fi fost abordată la timp, în perioada de vârf a crizei palmaresului, putea fi deja parţial, rezolvată. Echipa ar fi preluat numele Ripensia şi nu F.C. Timişoara, palmaresul de patru titluri şi două cupe urmând ca, acum, după rezolvarea palmaresului lui Poli, să se facă fuziunea dintre cele două cluburi, mai rămânând doar un pas de făcut!

About nelucraciun

I'm a young spirit in an old body.
Galerie | Acest articol a fost publicat în Banat, Social, Sport, Timişoara și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Chinezul – Ripensia – Poli

  1. olivu spune:

    te contrazici. pe de o parte zici ca acest proces e de lunga durarta, pe de alta parte afirmi ca era bine sa se fi facut imediat dupa ce tas ne-a interzis numele poli. ce te face sa crezi ca unificarea asta se putea rezola peste noapte?
    oricum iancu nu s-a exprimat explicit in directia asta, iar daca totusi la asta se referit, e o prostie colosala.

  2. nelucraciun spune:

    @olivu: nu ma contrazic de loc. Daca citesti putin mai atent:

    „Problema, dacă ar fi fost abordată la timp, în perioada de vârf a crizei palmaresului, putea fi deja parţial, rezolvată. Echipa ar fi preluat numele Ripensia şi nu F.C. Timişoara, palmaresul de patru titluri şi două cupe urmând ca, acum, după rezolvarea palmaresului lui Poli, să se facă fuziunea dintre cele două cluburi, mai rămânând doar un pas de făcut!”

    Deci astazi problema era partial rezolvata, echipa s-ar fi numit Ripensia si nu FC Timisoara, nu se interzisese folosirea numelui Ripensia, trebuiau gasiti doar mostenitorii, cel putin o etapa era astazi parcursa.
    Personal nu sunt de acord cu ideea unificarii palmareselor, dar nu ma va intreba nimeni pe mine. Chinezul, Ripensia si Poli fac parte, fiecare, din spiritul acestui oras, odata realizata fuziunea sub sceptrul lui Marian Iancu, nimeni nu-l opreste sa mute echipa si, implicit, palmaresul, la Ciorogarla din Vale, de exemplu…
    Am preluat si am discutat in articol o posibilitate teoretic posibila, practic foarte anevoioasa, dar profitabila pentru cota la bursa a noii societati comerciale…
    Multumesc pentru interes.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s