A 4-a putere

Dinu Lazăr este unul dintre ultimii mari fotografi români ai vechii generaţii. Format la şcoala peliculei fotosensibile, s-a adaptat din mers, aş zice cu dezinvoltură, noilor provocări tehnice ale sfârşitului şi începutului de mileniu: fotografia digitală şi internetul. Are chiar şi un blog. Unul de succes, nu unul oarecare. Frecvenţă mare a inserării de articole, trafic pe măsură. Multe fotografii minunate. Nu doar ale sale. Promovează cu plăcere orice fotograf a cărui muncă o apreciază.
Cunoşteam, de decenii, o parte din fotografiile maestrului. De la expoziţii, din albume şi din presa de specialitate. Întotdeauna m-au încântat.
Iată, citesc acum pe blogul lui Dinu Lazăr un articol despre revoluţie.
Mi se confirmă, aşadar, dintr-o sursă de prima mână, crunta bănuială care m-a însoţit mai bine de două decenii: presa, zisă liberă, pentru care am scandat, atunci, sub balconul Operei timişorene, e o minciună cu M mare, hâdă şi coruptă!
Îmi permit să citez, fără a-i cere acordul (numai din motive tehnice), câteva fraze din articolul maestrului:
„Soldatii au tras paishpe milioane de gloante in umbre, numai in Bucuresti.
Normal, lumea era terorizata.
Avea sa fie prima teroare a timpeniei, si urmau sa vina mitingurile feseniste si minerii, dar noi inca habar nu aveam – credeam ca o sa fie bine, si in cel mai rau caz douaj de ani brucanieni o sugem si p`orma o sa culegem portocale pe Magheru si ca o sa ne trebuiasca cizme sa ne ferim de riurile de lapte si miere care o sa curga pe linga ciinii cu covrigi cu susan in coada. .
In timpul asta eo eram deja angajat la France Presse si vedeam cu stupoare cum se face presa.
Credeam ca boul ca presa e cu d`astea, meserie, deontologie, corectitudine, onestitate.
Aiurea.
Shmenuri.
Cum prindea o multime de prosti, echipa de televiziune eliberatoare monta un spectacol de gavroshala sau de ilustrare a gaurii din tricolor.
Si noi stateam ca maimutzele, daca dadeau margele si sticlishoare eram ca bastinasii din Papua si faceam ce voiau ei.
Nu am rezistat decit o luna la FP, plateau infiorator de prost si trucau totul.
Adica ilustrau cum voiau ei si ce voiau ei si realitatea era deseori mult diferita.
Atunci am vazut pe viu ce e aia presa si ce poate sa faca.”

Cum să nu fi deprimat când ai militat, alături de alte zeci de mii de oameni, pentru o cauză pe care ai crezut-o câştigată, dar care s-a dovedit o mare iluzie!
Nu că n-am fi scăpat de anumite belele, asta e clar, dar ne-am procopsit cu altele, mai subtile şi, poate, mai distrugătoare.

About nelucraciun

I'm a young spirit in an old body.
Galerie | Acest articol a fost publicat în Foto, Istorie, Social, Timişoara și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la A 4-a putere

  1. ioan avram spune:

    Am vazut cateva fotografii ale lui Dinu Lazar. Mi se par exceptionale. Aproape de filigran dar si de pictura. Si totusi altceva. Imi amintesc vag de om,cred ca i-am mai vazut ceva fotografii prin ziarele vremii. Poate la defuncta Scanteia Tineretului sau in Suplimentul acestui ziar (SLAST), nu conteaza…. Important este ca si datorita dvs. il re-descoperim.
    Tot am scris, amandoi, in ultimile zile despre ce a fost atunci la Timisoara („89) si marile dezamagiri de dupa. Revin cu o propunere ,vezi e-mail

  2. geomarz spune:

    Acelasi sentiment il am si eu…

  3. Sare' n Ochi spune:

    minunat si relevant articol. multumesc pentru „legatura”/conexiune

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s