Hărţi istorice. Extras din harta Moll, 1736, cuprinzând Transilvania, Banatul şi Partium

Prezint, în continuare, un extras din harta Hungary and Transylvania de Moll, Herman, publicată, probabil, în anul 1736.
Titlul complet al hărţii este: Hungary and Transilvania. Agreeable to modern history. By H. Moll Geogr. (Printed and sold by T. Bowles next ye Chapter House in St. Pauls Church yard, & I. Bowles at ye Black Horse in Cornhill).

Harta este alcătuită pe baza unor surse mai vechi, unele din secolul al XVII-lea. Autorul, decedat cu patru ani înaintea publicării hărţii, nu a utilizat cele mai noi informaţii cartografice ale momentului privind regiunea. Valahia, reprezentată ca vecin al Ungariei şi Transilvaniei este împărţită în două entităţi, una austriacă (Oltenia, făcând parte din imperiu între 1716 şi 1739) şi una turcească. Este ciudată divizarea Banatului în două părţi, cea vestică inclusă regatului Ungariei şi cea estică, austriacă. Banatul, împreună cu Serbia imperială – aproximativ teritoriul cunoscut astăzi cu numele de Timoc – era, pe atunci, administrat unitar de către imperiali. Reşedinţa provinciei era la Timişoara.
Sunt reprezentate şi aici cele cinci intrări din Ungaria în Transilvania şi câte o ieşire din principat spre Moldova şi spre Valahia.

Harta prezentată se află în domeniul public întrucât drepturile de autor asupra sa au expirat. În Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii şi în alte ţări, termenul dreptului de autor este valabil pe durata vieţii autorului plus 70 de ani.

About nelucraciun

I'm a young spirit in an old body.
Galerie | Acest articol a fost publicat în Banat, Hărţi, Istorie, Social și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Hărţi istorice. Extras din harta Moll, 1736, cuprinzând Transilvania, Banatul şi Partium

  1. Octavian Radu spune:

    Ce ciudata pare harta asta.

    Da, Oltenia(lucru care nu prea se spune) a fost administrata de habsburgi cativa ani la inceputul secolului al XIX-lea, prin Pacea de la Passarowitz.

    Ce e ala Partium?

    • nelucraciun spune:

      Partium, numit de autorii români şi Părţile Ungurene au fost subiect al Unirii din 1918 – 1919. Reprezintă teritoriile de la vest de munţii Apuseni care, administrativ, au făcut parte, în trecut, din Ungaria şi nu din Transilvania. Adică judeţele Arad, Bihor, Satu Mare, Maramureş. Regiunea a fost împărţită, prin Tratatul de la Trianon, între România, Ungaria şi Cehoslovacia. Unii autori au considerat şi Banatul ca făcând parte din Partium, din aceleaşi motive. Banatul a fost administrat ca provincie separată doar pe vremea imperiilor Habsburgic şi Otoman (parţial, Banatul de Lugoj – Caransebeş fiind administrat de principat). În rest a făcut parte din sistemul comitatens maghiar sau al judeţelor româneşti.

      Administrarea Olteniei de către habsburgi s-a încheiat, oficial, prin Tratatul de la Belgrad, 1739, consfinţind situaţia din războiul din 1737-1739.

  2. Oltenia a fost cedata si pentru ca era o provincie din care nu ieseau bani si aveau tot timpul cu haiducii .

    Cam ciudata harta asta, dar poate ca autorul era un propagandist maghiar .

    • nelucraciun spune:

      Apreciaz gluma. Nu, nu era un propagandist maghiar. Pur si simplu omul folosea multe informatii invechite (harti s.a.), anterioare secolului al XVIII-lea. Denumirea Campus Maxons sau Maron Campus, utilizata pentru a desemna sudul Banatului, am mai intalnit-o pe harti din prima jumatate a secolului XVII-lea, in plina ocupatie turceasca, cand europenii nu aveau informatii topografice la zi.

      • Chiar asa este. O legenda spune ca niste trimisi imperiali si-au cumparat de doua ori proprii cai din doua targuri diferite iar atunci cand veneau trimisii imparatului sa calculeze impozitele nu mai gaseau pe nimeni in zona .

      • nelucraciun spune:

        Să nu uităm că Valahia tocmai ieşise din regimul fanariot (parcă în 1712, nu?). Dacă acele obiceiuri şi deprinderi s-au propagat, peste trei secole şi prin cel puţin 12 generaţii, până în zilele noastre, ba au infestat şi teritoriile adăugate regatului după 1918, ce să mai zicem? Sămânţa rea nu piere!

      • Epoca fanariota a fost intre 1711 si 1821.

      • nelucraciun spune:

        Scuze, incurcasem inceputul cu sfarsitul. Asa e, dupa Tudor Vladimirescu s-a gatat cu domniile fanariote. Dar fanariotismul s-a perpetuat pana astazi, spre nenorocirea acestui popor.

      • Octavian Radu spune:

        Eu nu as fi atat de dur cu fanariotii.
        Imaginea lor a ramas destul de intunecata pentru istoria noastra(motiv pentru care in cartile de istorie nici nu se prea scrie mare lucru despre aceasta perioada de peste 100 de ani din istoria noastra).

        In primul si in primul rand, iar asta trebuie subliniat – fanariotii erau oameni stiitori de carte. Alexandru Mavrocordat, zis Exaporitul, care fusese Mare Dragoman al Portii stia vreo 7 limbi straine! Terminase universitatea din Padova parca. El este tatal primului nostru domn fanariot.
        Lucru care pe la noi(exceptandu-l pe Dimitrie Cantemir) era de neimaginat. Ca de exemplu, apropos de Dimitrie Cantemir, tatal acestuia – Constantin Cantemir(voievod si el in Moldova) nici nu stia sa scrie.

        L-as mai aminti aici pe Constantin Mavrocordat, care a domnit de 10 ori! EI bine, la ultima domnie, nu doar ca nu a dat bani Portii pentru a fi numit voievod, ci chiar Inalta Poarta i-a oferit bani pentru a lua domnia. Din pacate, din cauza acelei domnii a fost si omorat de catre un soldat rus…

        Se mai spune despre fanarioti ca au elenizat tara. Nu este chiar adevarat. Daca pana la venirea fanariotilor se scria mai mult pe greceste decat pe romaneste, dupa venirea fanariotilor, lucrurile s-au inversat. Ba mai mult, un anume domn fanariot(am uitat care), atunci cand i s-a adus un text scris pe greceste, l-a certat pe cel care il scrisese, cerandu-i sa i-l scrie pe romaneste.

        Se mai poate spune despre regimul fanariot ca era foarte corupt. Asa este. Dar oare ei erau de vina? Sau sistemul turcesc apasator si care incepuse sa saraceasca?

        Amintesc aici ca printre cei mai rai considerati domni „fanarioti” se afla un Ghica(albanez de origine), un Calimachi(roman grecizat…numele initial al acestei familii fiind CALMASUL, care probabil venea dintr-o porecla cu iz de strain, de la calmuc, populatie turanica), un Racovita(si el roman) si intr-adevar un Nicolae Mavrogheni.

        Dupa ce au disparut fanariotii, foarte multi au inceput sa arunce toata vina din trecut pe seama lor. Si poate ca si acest lucru le-a inrautatit imaginea.
        Seamana asta cu ce am trait noi in ultimii 20 de ani? Eu cred ca seamana. Nu s-au dezvinovatit toti politicienii nostri de dupa ’90 aruncand toate vinele pe cele petrecute pana in 1989?

        PS : Au mai fost si alte familii mari venite din Constantinopol, dar care nu au fost niciodata considerate ca fanariote : Cantacuzino, Paleolog, Lahovari. Ba chiar si Mihai Viteazu ar fi fost pe jumatate constantinopolitan, mama sa fiind o cantacuzina(sora lui Seitanoglu).

      • Eu cred ca pana la urma domniile fanariote au pastrat identitatea culturala si politica a Principatelor Romane .

      • Octavian Radu spune:

        Da. Oricum, alta cale nu aveam.
        Nu se mai punea problema daca sa avem in continuare domni pamanteni precum in secolele XIV-XV-XVI.

        Alternativa fanariotilor ar fi fost sa fim pasalac turcesc, ceea ce ar fi fost cu siguranta mult mai nasol.

        PS : Apropos, primii fanarioti erau inruditi(cei drept foarte firav) cu musatinii!

      • Alternativa cred ca era sa fin cedati Rusiei sau imperiului Habsburgic la schimb cu altceva sau contra unei sume de bani, cum s-a intamplat cu Basarabia .

      • nelucraciun spune:

        @Octavian Radu, @romania inedit,
        Recunosc, istoria domniilor fanariote nu este punctul meu forte.
        Când m-am referit la neofanariotismul din societatea românească, m-am gândit la slugile fanarioţilor, a căror mentalitate, categoric negativă, a străbătut veacurile, până la noi.
        Uneori am şi explicitat asta în intervenţiile mele pe bloguri.
        În ceea ce priveşte contribuţia domnilor fanarioţi la modernizarea, într-o oarecare măsură, a ţării, nu o contest. Nici măcar aportul la dezvoltarea culturii. Dar nu pot să nu mă gândesc la împrejurările în care îţi permiţi să faci cultură: când ai asigurat cel puţin traiul.
        Apoi nu avem de unde să ştim că dacă nu erau fanarioţii nu am fi progresat mai mult.
        Cert e că, la momentul 1918-1919, stilul de viaţă şi concepţiile românilor de pe cele două versante ale Carpaţilor au fost complet diferite.
        Din nefericire astăzi toată ţara este infestată de mentalitatea neofanariotă. Corupţia fără limite şi privilegiile nenumărate sunt două caracteristici tipic fanariote care ne caracterizează din plin şi din cauza cărora riscăm să dispărem, ca popor, de pe faţa planetei, mai devreme decât ne putem imagina.
        „Alternativa fanariotilor ar fi fost sa fim pasalac turcesc, ceea ce ar fi fost cu siguranta mult mai nasol.”
        Vă dau un contra-exemplu: cam pe atunci când Moldova şi Valahia începeau secolul domniilor fanariote, Banatul scăpa de mai bine de un secol şi jumătate de ocupaţie otomană. Banatul chiar a fost paşalâc turcesc.
        Au urmat două secole de ocupaţie occidentală şi încă un secol de „libertate” alături de fraţii de-un sânge.
        Să ştiţi că istoricii de astăzi încep să reconsidere perioada ocupaţiei otomane. Se pare că dracu’ n-a fost deloc negru. Ţinând cont şi de contextul general al epocii. Cum ne-am explica altfel răscularea românilor bănăţeni care au luat partea otomanilor în cele două războaie austro-otomane care au urmat cuceririi Banatului de către prinţul Eugen?
        Şi tot aşa cum voi afirmaţi că imaginea fanarioţilor a fost înrăutăţită de cei care le-au succedat, tot aşa putem să afirmăm că imaginea otomanilor a fost înrăutăţită de imperialii care ne-au cucerit, nicidecum nu ne-au eliberat!
        Nu doresc să spun că ocupaţia otomană a fost bună pentru bănăţeni, dar categoric a fost mai bună decât jugul fanariot pentru moldoveni şi valahi! Cum nu vreau să spun nici că ocupaţia imperială şi maghiară nu ne-au adus şi numeroase foloase, mai ales în planul mentalului şi în cel al economicului.
        Ce vreau să spun este că istoria nu se judecă nici după aparenţe, nici după propagandă, ea trebuie atent analizată înaintea oricărei concluzii.
        Mulţumesc pentru vizită şi pentru comentarii. oricând sunteţi bineveniţi!

      • Pai Banatul era mai departe de Istambul si mult mai greu de controlat, asa ca turcii au avut interesul sa mentina zona sub ocupatie nu sa o stoarca de bogatii.

      • nelucraciun spune:

        Nu era cu mult mai departe. Şi să nu uităm că, pe atunci, paşalâc era şi la Buda!
        Diferenţa e lanţul exploatării: în Banat nu era lanţ, exploatarea ghiaurului – iobag se făcea direct de către beneficiar, fără intermediari. Termenul folosit pentru “domn de pământ”, “boier” era în Banat, până către zilele noastre, “spăhie” sau “spă’ie”, de la spahiu – majoritatea celor care aveau în folosinţă (atenţie, în folosinţă, nu în stăpânire) pământ în imperiul Otoman erau militari din armată, spahi!
        Iar către sfârşitul ocupaţiei otomane o reformă funciară, unică în tot imperiul, îi împroprietărea pe ţăranii bănăţeni!
        Care s-au văzut readuşi la stadiul de iobagi prin “eliberarea” habsburgică!
        Pe când sub regimul fanariot lanţul era: iobag – (arendaş) – boier – domn fanariot – sultan şi o mulţime de lipitori colaterale – slugile fanarioţilor.
        Unde era mai bine?

      • geomarz spune:

        Tin mine o seara a copilariei mele in care Mosu povestea despre vremurile de demult, cind fiecare familie din sat avea obligatia la „robota”, un anumit numar de zile pe saptamina. Pe urma numarul de zile a scazut progresiv, pina cind aceasta obligatie a disparut. Ceea ce inseamna ca Visagul a fost un sat de iobagi, pe de-o parte. Pe de alta parte, memoria acestei perioade functiona, inca, in 1961-62 cind am auzit eu povestea. O singura data. Mai apoi nu a mai vorbit nimeni despre ea.
        La sfirsitul perioade sau, poate si mai tirziu, intr-o ramura a familiei mele tot pamintul detinut era de 2 (doua) lante adica ceva mai mult de un hectar. Vremurile acelea (cind aveau numai 2 lante) erau sfirsitul secolului 19 inceputul secolului 20. Toata perioada care a urmat ai mei au fost ocupati cu adunarea de bani pentru cumpararea de pamint pentru inzestrarea copiilor. Si au reusit.

      • nelucraciun spune:

        1. Toate satele din Banat au fost, în secolul al 18-lea şi prima parte a celui de-al 19-lea sate de iobagi. La început au fost iobagi ai împăratului până când provincia a fost împărţită în domenii care au fost scoase la licitaţie.
        2. Ţelul vieţii celor mai mulţi ţărani bănăţeni, după ce n-au mai fost iobagi, era să tot adauge ceva la suprafaţa de pământ. Romane – fluviu s-ar putea scrie pe tema aceasta!

    • geomarz spune:

      @ romania inedit
      Ia, te uita unde te-am gasit !!!
      Esti si matale banatean !?

  3. Octavian Radu spune:

    Dupa ce turcii si-au atins apogeul(probabil ca pe vremea lui Soliman Magnificul) puterii si a extinderii teritoriale, au inceput sa saraceasca. In loc sa mai cucereasca noi teritorii(cum facusera pana atunci) si tinand cont ca modelul lor economic nu era tocmai cel mai stralucit, otomanii au inceput declinul economic.

    Si cum se puteau sustine cat de cat? Prin biruri din ce in ce mai mari. Ca de exemplu la inceputurile suzeranitatii otomane asupra principatelor romane, tributul era destul de mic. Dar incetul cu incetul a inceput sa creasca. Adica, pe masura ce otomanii saraceau(si asta se poate dovedi prin marea devalorizare a asprului turcesc), mareau si tributul principatelor romane.

    Iar starea de dezastru ca zic asa aparuse in principate chiar dinaintea venirii fanariotilor. Ca de exemplu a fost suficient ca un capugiu turc sa intre la palat si sa-l ia dupa el pe Constantin Brancoveanu pana la Constantinopol. Loc unde a si murit. Si toate astea s-au intamplat fara ca cineva sa riposteze in vreun fel…

    Interesant ca spui ca banatenii se simteau mai bine sub otomani decat sub habsburgi. Te cred. Si e chiar foarte interesant ce aflu🙂

    As mai adauga aici ca in timpul epocii fanariote am mai avut parte si de alte nenorociri, care au dus cu siguranta la saracirea populatiei. Si anume desele razboiae ruso-austru-turce care de cele mai multe ori s-au tinut pe teritoriile principatelor.

    In privinta coruptiei, da…intr-adevar, ea era in floare in acea perioada. Toate functiile se cumparau. De la voievod pana la zapciu.
    Pe de alta parte insa, si in Franta(care era tara cea mai infloritoare in acea epoca) se cumparau functiile. Nenorocirea facea ca la noi functiile astea se cumparau aproape anual. Lucru care ducea la spagi si mai mari. Lucru care se rasfrangea automat, din pacate, asupra populatiei.
    Repet, e adevarat : in perioada fanariota coruptia era generalizata. Poate mai ceva ca acum.

    @Romania inedit, in privinta luarii Basarabiei de catre rusi…e o mare enigma.
    Se stie ca intre 1806-1812 a avut loc un alt razboi ruso-turc, care s-a tinut tot pe teritoriul principatelor. Deci un razboi care a durat 6 ani! Ei bine, aici intervine si o mare greseala a diplomatiei lui Napoleon. Intamplarea face ca in 1812, in momentul semnarii pacii dintre turci si rusi, Franta nu avea ambasador la Paris.
    Dar oricum era deja stiut faptul ca Napoleon va ataca Rusia. Lucru care s-a si intamplat la cateva saptamani dupa semnarea pacii de la Bucuresti, dezastroasa pentru romani.
    Dar daca turcii au luptat 6 ani…oare n-ar mai fi putut lupta inca 3 saptamani? Caci odata fiind invadati de catre Napoleon, rusii s-ar fi retras oricum.

    Ma rog, dupa semnarea Pacii de la Bucuresti, au fost destui decapitati pe la Constantinopol.
    Insa se pune si acum intrebarea : de ce oare s-a semnat pacea in asemenea conditii(adica in conditiile darii Basarabiei). Caci, desi spaga pare un motiv suficient… NU S-A GASIT NICI O DOVADA DE SPAGA.

    • Au fost 3000 de galbeni .
      Conducatorul delegatiei rusesti, amiralul Cicagov, a recunoscut in memoriile pe care le-a scris ca rusii l-au cumparat pe dragomanul Dimitrie Moruzi, traducatorul oficial al delegatiei turcesti la tratativele de pace din 1812, prin intermediul lui Manuc .

    • nelucraciun spune:

      Nu ştiu de ce au ajuns unele comentarii prost plasate, în afara ordinii fireşti.
      Am scris mai jos de ce se simţeau mai bine ţăranii bănăţeni sub ocupaţia otomană decât sub imperiali: exploatarea era fără intrmediar, de la stăpân la iobag. Pe când sub imperiali, când stăpân feudal era însăşi împăratul, între acesta şi iobag se interpuneau o mulţime de intermediari, lipitori care-l secătuiau. Totuşi aici ţăranul avea, pe lângă sesia de pământ, riguros determinată, şi o serie de drepturi. Legate de religie, de învăţământ, de justiţie. Legătura directă între comunitate şi autorităţi era chinezul – mai pe limba literară cneazul – un fel de primar care aduna dările şi le ţinea socoteala pe un răboj din care jumătate era la el, cealaltă jumătate la funcţionarul imperial.

      • Atunci cand Transilvania si Banatul au intrat in stapanirea Imperiului marea lor majoritate au regretat inlocuirea jugului de lemn turcesc cu jugul de fier austriac .

      • anonim spune:

        DIn pacate va inselati! In Banat nu erau iobagi pe vremea habsburgilor! Marea majoritate a oamenilor erau emigranti adusi din tot imperiul care au primit parcele de pamant! In schimb exista acea robota de care pomeniti dar era prestata pentru interesul obstei, adica zile de munca la constructia de drumuri, de canale de desecare etc!
        Romanilor nu prea le placea administratia habsburgica pentru ca acolo nu prea mergea cu spaga, chiulul de la munca obsteasca, era disciplina, hotii erau pedepsiti etc!

      • nelucraciun spune:

        Eu zic sa va documentati mai intai si sa nu plasati frustrari ale timpului prezent in sec. al XVIII-lea. Inclusiv colonistii romano-catolici adusi de prin toata Europa erau iobagi. Toti iobagii aveau in folosinta o suprafata constituita din mai multe parcele de pamant numita sesie. Numai ca iobagii colonisti aveau, in general, cate o sesie intreaga de familie, pe cand iobagii autohtoni (romani si sarbi) aveau in folosinta, in general, doar o fractiune (1/2, 1/4, 1/8) de sesie.
        Pana la cedarea Banatului catre regatul ungar, pamantul era al suveranului. Acesta primea dari de la iobagi in dubla sa calitate: de suveran si de domn de pamant. In ultimul patrar al sec. al VIII-lea si in continuare, o buna parte din pamantul banatean a fost scos la licitatie. Asa au aparut domnii de pamant in Timisana post-otomana. Iobagia a disparut deplin doar in urma Revolutiei de la 1848.
        Si sa stiti ca romanii erau intens folositi la lucrarile cele mai grele din provincie: lucrari de fortificatii, carausie pe orice vreme si pe distante mari, cu mancarea pe care si-o aduceau de acasa, odihna in aer liber, etc.

  4. Sare'n Ochi spune:

    superba munca faceti domnule Nelu Craciun!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s