Adirondack Style

O ISTORIE ÎN LIMBA ROMANA A FENOMENULUI WILD WOOD

Locuinţa este refugiul omului în faţa ostilităţii mediului natural. Fie ea bordei sau palat, locuinţa se constituie într-un al doilea mediu, care, odată cu ieşirea omului preistoric din peşteri, capătă un grad tot mai pronunţat de artificialitate. Acest mediu este alcătuit, pe lângă construcţia propriu zisă, din obiecte funcţionale – mobilier şi unelte casnice – precum şi din elemente decorative. Cele trei categorii enumerate nu urmăresc decât un scop: confortul, a cărui componentă estetică este deosebit de importantă. În consecinţă, atât construcţia cât şi obiectele funcţionale capătă valenţe estetice, decorative, mergând până în punctul din care, în special în cazul mobilierului, rolul lor funcţional devine secundar.
Urmărind evoluţia mobilierului în ultimele decenii, se constată expansiunea materialelor artificiale – compozite şi stratificate, mase plastice, metale şi sticlă. Lemnul masiv şi chiar furnirele naturale devin un lux.
Utilizarea pe scară largă a materialelor artificiale a deschis noi tendinţe în designul de interiorpermiţând, totodată, reducerea pronunţată a cheltuielilor cu munca vie. În planul utilizatorului rezultă un ambient total artificial, o îndepărtare tot mai puternică de natură, cu afectarea confortului psihic. Reacţia consumatorului la această situaţie se manifestă prin câteva tendinţe urmărind reintroducerea unui strop de natură în casă:
1.Folosirea unor accesorii pentru decoraţiuni interioare realizate din materiale sută la sută naturale, precum plantele vii în ghivece, plante uscate, uneori în amestecuri odorizante (potpuri), prezentate în buchete sau în stare presată, sub forma unor colaje înrămate, mici colecţii de minerale, fosile, cochilii, insectare, chiar oase sau crengi şi rădăcini cât mai contorsionate.
2.Integrarea în aranjamentele interioare, între piesele de mobilier moderne, a uneia sau a câtorva corpuri de mobilă veche, lucrate în lemn masiv. În aceasta categorie nu intră mobilierul antic sau de artă, ci piese de la sfârşitul secolului al XIX-lea sau de la începutul secolului al XX-lea, mai mult sau mai puţin rustice, mai mult sau mai puţin afectate de trecerea anilor, sumar sau deloc recondiţionate.
3.Ultima tendinţă constă din spargerea tiparelor prin integrarea în interioare a uneia sau a câtorva piese de mobilier sau accesorii de aranjamente interioare realizate din ceea ce americanii şi francezii numesc lemn sălbatic, iar italienii lemn brut: crengi, rădăcini, buturugi, scoarţă de copac, lemn recuperat, folosite ca atare sau prezentând un oarecare grad de finisare.
Dacă originea primelor două tendinţe este clară, ele provenind din pasiunea de a colecţiona, originea ultimeia pare nebuloasă, discuţiile purtate în paginile publicaţiilor de specialitate din ultimii ani limpezind-o numai parţial.
În Europa secolului al XVIII-lea întâlnim celebrele console şi fotolii ale ebenistului veneţian Andrea Brustolon în componenţa cărora găsim imitaţii hiperrealiste de trunchiuri, crengi şi frunze obţinute prin sculptură.

Către sfârşitul aceluiaşi secol s-a remarcat curentul aşa numit al „romantismului naturist”, manifestat prin gardenerii germani şi francezi. Lucrările lor pot fi astăzi revăzute răsfoind colecţia publicaţiei „Ideenmagazin für Liebhaber von Garten” editată începând cu anul 1796 de către profesorul de la Universitatea din Leipzig, Johann G. Grohmann.
Binecunoscuţii ”arbori vii” ai meselor realizate de către Artur Rackham se pare că stau, de asemenea, între originile actualului curent al ebenisticii din lemn sălbatic.
Trebuie să înţelegem existenţa segmentelor de tip casnic, în economia americană, de-a lungul întregii perioade a expansiunii spre Pacific. Colonistul şi-a produs singur aproape toate obiectele de care a avut nevoie. Şi cum în drumul său nu a putut purta toate uneltele necesare, a rezultat un caracter rudimentar al produselor sale, inclusiv al mobilierului. Asemenea piese se pot vedea astăzi în decorul unor filme western ale lui Tom Mix sau Cecil B. de Mille
.

ADIRONDACK

Un şir de evenimente care au influenţat covârşitor dezvoltarea fenomenului WildWood s-au derulat între sfârşitul războiului de secesiune şi anii marii crize economice mondiale care a început în 1929. Locul de desfăşurare  care i-a dat fenomenului şi un nume, este situat undeva în nordul statului New York, în sălbăticia munţilor Adirondack.
Dorind să se refugieze din faţa stilului de viaţă urban tot mai agresiv, new-yorkezii mijlocului de secol XIX au început să migreze către munţi, pentru a rămâne acolo, sau doar pentru relaxare şi aventură.
Un rol important în atragerea elitelor financiar-bancare din marea metropolă nord-americană în sânul naturii, l-a avut cartea „Adventures in the Wilderness”, a lui William H.H.Murray, publicată în anul 1869. În scurt timp magnaţi ca Webb, Vanderbildt, Rockefeller, Whitney sau Morgan au comandat construirea, din trunchiuri de copaci şi piatră brută, a unor complexe de cabane numite „camps”. Între cele mai cunoscute sunt: Uneas, Sagamore,Kamp Kill Kare şi Top Ridge. La ridicarea unora dintre acestea au contribuit arhitecţi ca William West Durant Camp Pine Knotclădit în 1870 la Raquette Lake este considerat de către specialişti prototipul) sau William L.Coulter, dar mâna de lucru şi materialele s-au asigurat din resurse locale. Interioarele cabanelor au fost mobilate şi decorate de către artizani din munţi, care iarna lucrau în atelier, iar vara colindau pădurile pentru a aduna materiale potrivite viitoarelor lucrări. Pentru că aceasta este esenţa fenomenului Wild Wood : artizanul nu-şi prelucrează piesele viitoarei lucrări din semifabricate standard, ca în mobila clasică, ci le caută şi le adună din pădure, gata făcute, intervenţiile ulterioare asupra lor fiind minime.

Aşa s-a conturat ceea ce astăzi este cunoscut în toată lumea ca stilulAdirondack, în cadrul căruia fiecare obiect produs este unic, reflectând personalitatea artizanului şi tradiţia locului.
Directorul muzeului din Adirondack, Craig Gilborn, prin activitatea sa de ani de zile în scopul punerii în valoare a tradiţiilor locale, a influenţat revenirea în forţă a fenomenului WildWood: mobilier şi obiecte pentru decoraţiuni lucrate din crengirădăciniscoarţă de copac…În 1980, complexul de cabane Wonundra, ce fusese construit pentru familia Rockefeller, pe un teren de 5 ha la răsărit de lacul Saranac, a devenit hotelul The Point, foarte cunoscut astăzi datorită Jocurilor Olimpice de la Lake Placid. Unsprezece camere, în patru cabane, decorată fiecare altfeltotodată rustic dar şi foarte confortabilstau la dispoziţia oaspeţilor dornici de evadare în natură. Acolo nu există telefoane, nici televizoare, nici ziare, ci doar cărţi şi mult, foarte mult lemn sălbatic stilAdirondackinclus de către decoratorii Anthony Antine şi Christie Garretîn buna tradiţie a locului.
La răscrucea dintre secolele XIX şi XX în America au fost mulţi excentrici- între aceştia bancherul John Krubsackoriginar din Embarrass, Wisconsin, care a învăţat arta grefării copacilor. Cu o răbdare demnă de un elefant, el a sădit 28 de fire de alun, după un desen prestabilit; după câţiva ani el a condus mlădiţele, întreţesându-le şi grefându-le împreună, pentru a forma picioarele, şezutulbraţele şi spătarul unui fotoliu; la capătul a zece ani el a secţionat toate ramurile, exceptându-le pe acelea care formau picioarele, pe care le-a mai lăsat un ansă se întărească. Botezat Fotoliul care a crescut, creaţia lui Krubsack a devenit o curiozitate populară a anilor`20, traversând de-a lungul şi de-a latul America, în cadrul unor expoziţii itinerante.
Reverendul Ben Davis a fost unul dintre cei mai importanţi promotori ai fenomenului, realizând numeroase piese de mobilier WildWood în perioada interbelică.
Depresiunea economică a anilor`30 a determinat mulţi orăşeni să se stabilească în munţi, adoptând acolo mijloacele economiei casnice. Unii dintre aceştia, graţie experienţei acumulate în munţi, şi-au făcut un nume ca realizatori de mobilier Adirondack. Astfel, Ernest Stowe care şi-a decorat lucrările cu scoarţă de mesteacăn, Clarence Nichols care a descoperit cedrul roşu lustruit, au fost, alături de Thomas Molesworth din Wyoming, de familia Odell din Carolina de Nord şi de mulţi alţii, creatorii stilului Rustic Western.
Thomas Canada Molesworth a fost şi rămâne, de departe, cel mai celebru maestru Wild Wood. Operele sale se vând azi la licitaţii pentru mii şi zeci de mii de dolari pentru o singură piesă. El s-a născut în 1891 în Kansas şi a făcut studii academice de artă la Chicago. Timp de trei decenii, între 1931 şi 1961, firma sa Molesworth’s Shoshone Furniture Company a produs la Cody, Wyoming, mobilă rustică şi accesorii pentru decoraţiuni într-un stil nou, inconfundabil, care l-a consacrat pentru posteritate. A murit în 1977, în vârstă de 86 de ani. Creaţiile sale sunt masive şi dificil de reprodus. Leslie Callahan-Molesworth, nepoata sa, a deschis o firmă care produce accesorii pentru decoraţiuni în stil Molesworth, şi îşi propune să imite şi mobilierul bunicului, Molesworth, too„.Din cauza cererii mari, chiar şi pentru reproduceri, au apărut firme al căror obiect de activitate sunt copiile sau imitaţiile Molesworth. Am găsit pe internet două astfel de companii, The Great Camp Collection din Carbondale, Colorado şi Mark Taggart & co.Un Molesworth Montana Institute având sediul la Mission Valley, Montana, îşi propune să conserve moştenirea Molesworth aşa cum este ea păstrată la Ostheimer’s Old Lodge din St. Ignatius Mission, Montana, clădită între 1935 şi 1939.
În anii `50, ani de debut ai epocii materialelor plastice, curentul a regresat, stilul pe care îl reprezenta fiind considerat desuet.
În anii`60, epoca mişcării hippies, artiştii care utilizau munca manuală au fost redescoperiţi. Astăzi stilul Adirondack are drept de cetate în saloane. Diverşi artişti-artizani autodidacţi experimentează noi tehnici. Unul dintre aceştia este Daniel Mack, care a scris mai multe cărţi despre tradiţie şi tehnici, cuprinzând o mulţime de ilustraţii: „Making Rustic Furniture” este o lucrare de referinţă în care autorul descrie tehnicile, stilurile, sculele şi face o incursiune bine documentată în istoria fenomenului. Daniel Mack s-a dedicat total carierei de artizan WildWood şi este unul dintre maeştrii contemporani, recunoscut în America şi în lume. Creaţiile sale au putut fi văzute în cele mai importante galerii şi muzee din Statele Unite. Referinţe la opera sa s-au publicat în cele mai importante publicaţii cotidiene şi periodice de specialitate. Astăzi Daniel Mack este foarte activ în promovarea fenomenului Wild Wood prin cărţile pe care le scrie, prin seriile de cursuri pentru începători pe care le organizează periodic, prin conferinţele pe care le susţine şi, nu în ultimul rând, prin elegantul său site de pe internet. Există mai multe ocazii pentru creatorii de mobilă WildWood de a se întâlni. O reuniune anuală a acestora, organizată prin rotaţie în diferite locuri din Statele Unite, Woodlanders Gathering este cea mai importantă. Nu mai puţin important este târgul organizat, de asemenea anual, de către muzeul din AdirondackRustic Furniture Fair. Lucrări ale maeştrilor de odinioară pot fi văzute în muzee şi expoziţii sau pot fi cumpărate la licitaţii ori la expoziţii cu vânzare, ca cea organizată de muzeul din Adirondack.Pines Museum din Baldwin, Michigan, găzduieşte o importantă colecţie din lucrările celebrului artizan din Michigan, Raymund W. Overholzer, iar în Connecticut, americanca Helen Rush a adunat, într-o casă de lemn mai veche de un secol, mobilier şi alte obiecte lucrate de mână acoperind mai mult de două sute de ani de istorie. Între acestea se remarcă lucrările din lemn sălbatic ale pionierilor.
Internetul este o sursă inepuizabilă de informaţii despre fenomenul Wild Wood. Mărturisesc că, ori de câte ori navighez pe web, găsesc site-uri pe care nu le-am mai văzut, în general comerciale, dar iată, doi binecunoscuţi maeştri WildWood, Jim Cunningham şi Dirk Leach, au pus mână de la mână, clădind un site de resurse pentru fanii fenomenului Wild WoodDIY Rustic cuprinzând şi o pagină pusă la dispoziţia celor care caută sau împărtăşesc cunoştinţe referitoare la subiect sau care doresc să arateşi altora creaţiile proprii. Din păcate astăzi această resursă on-line nu mai este disponibilă. Un alt artist, Bim Willow, a întocmit o enciclopedie on line, cuprinzînd pagini şi link-uri despre/spre aproape 200 de creatori wild wood.
Personal, dintre toate site-urile wild wood, cel mai mult mă simt atras de cel al lui Ralph Kyloe, creator, autor de cărţi şi comerciant de obiecte autentice realizate în acest stil.
În afara continentului nord-american curentul WildWood este mult mai puţin întâlnit, dar prezintă, totuşi, o tendinţă crescătoare.

About nelucraciun

I'm a young spirit in an old body.
Galerie | Acest articol a fost publicat în eco, Economie, Istorie, Natură, Social și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s