Harta, numită Die Siebenburg / so man sunst auch Tranassylvaniam nennt a fost publicată de Sebastian Muenster la Bassel în 1588. Este una dintre cele mai detaliate hărţi ale Transilvaniei secolului XVI.
Die Siebenburg / so man sunst auch Tranassylvaniam nennt
Harta prezentată se află în domeniul public întrucât drepturile de autor asupra sa au expirat. În Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii şi în alte ţări, termenul dreptului de autor este valabil pe durata vieţii autorului plus 70 de ani.
Nelucraciun's Blog 
Detailata nu zic nu, dar la nord are Moldova, Carpatii sint alpi iar riurile, ca sa mi spun.
Eu, una, nu pricep nimic din ea.
Să nu uităm, suntem în secolul al XVI-lea. Cartografia teritoriilor carpato-danubiano-pontice era cam pe la început. Poate vă gândiţi la o paralelă între medicina de atunci şi cea de acum. Prin secolul al XVIII-lea, în Banat, în fiecare sat era câte o moaşă. În secolul întocmirii hărţii nu…Eu totdeauna privesc lucrurile din perspectivă istorică. Amintiţi-vă numai, câte dintre lucrurile pe care astăzi le socotim banale, erau, în anii copilăriei dvs. la Visag, ştiinţifico-fantastice sau chiar de neimaginat! Şi nu vorbim decât de un interval mai mic decât o viaţă de om.
Sint de acord cu ce spuneti. Nici eu nu gindesc altfel. Numai ca nu prea pot citi ce scrie din doua motive.
Scrisul este prea mic si nu prea citesc in scrierea gotica. Denumirile sint ciudate. Adica nu prea seamna cu cele romanesti. Nu reusec decit sa am un sentiment intens de frustrare.
Dar asta tine de mine.Dar si de imensa diferenta de informatie acumulata in timpul scurs de la desenarea hartii pina azi.
Parca ar fi alta lume. Parca nu ma leaga nimic de vremurile acelea, desi, mereu am vrut sa simt legatura cu trecutul.Legatura pe care vreau sa o transmit mai departe.
Hai să o luăm puţin sistematic. La est, în jumătatea de nord, entităţile administrative care încep cu Sek sunt celebrele scaune secuieşti. În partea sudică este Ţara Bârsei, Burzeland, cu principalul oraş Cronstatt, adică Braşov. La sud de Braşov sunt Neustat, adică Cristian şi Rosenau adică Râşnov. Meryenburg este Feldioara, şi tot aşa. Râul care mărgineşte la N şi la V Ţara Bârsei nu este decât Oltul (Alta fl), care iese în Valahia prin defileul Turnu Roşu (Redniez) . Altland este regiunea dintre Olt şi Hârtibaciu, iar Weinland – regiunea dintre cele două Târnave, populate de saşi. În sud Millenbach este Sebeşul şi Weissenburg este Alba Iulia. Iar Hermanstatt este Sibiul. În sud vest, între cele două casete, avem Waida Hunyad şi Deua, mai sus, sub Alba Iulia şi Sebeş, Wintz, denumiri care nu cred că ridică probleme. În vest, partea centrală, avem Clusenburg, mai la vest şi mai la sud, Capolna. Bosnerland este Bistriţa, cu oraşul Bistriz.
Limitându-mă la atât, consider că harta este foarte apropiată de ceea ce cunoaştem astăzi, cea mai importantă piedică în citirea ei fiind denumirile săseşti ale numelor topice.
Ceea ce face Domnul Nelu Craciun publicand harti vechi la rezolutii foarte bune este un lucru extraordinar. Ca mai face acest lucru si sub cupola unor tematici, este si mai meritoriu. Pe langa detaliile legate de originea acestora si de ce reprezinta nu ar mai trebui si altceva care sa limiteze ori sa directioneze imaginatia cititorului.
Dovada? Pai comentariile cititorilor!…
Desi nu sunt specialist in „harti” imi imaginez drumul extraordinar parcurs de la reprezentarile antice ale lumii cunoscute la hartile actuale. Din cele mai vechi timpuri si pana astazi, ceea ce este reprezentat in harti este doar o mica parte din cunoasterea efectiva, tinand cont si de modul particular de materializare a acestui tip de cunoastere. De aceea, doar din timpurile moderne hartile specializate sunt utilizate cu precadere pentru orientare si cercetare, continand detalii-pe mai multe straturi- pentru multi inimaginabile. Sa ne reamintim ca Tabula Peutingenaria punea mai putin accent pe formele continentelor si orientarea fata de punctele cardinale, dar era extrem de precisa cu ramificatiile de drumuri si cu distantele (in zile) dintre localitati, ceea ce o facea foarte practica pentru calatori. Astfel de informatii erau utilizate cu precadere si la deplasarea armatelor in teren, cunoscandu-se, de regula, traseele si specificitatea acestora atunci cand se creiona atingerea unor obiective. De exemplu, turcii, cand au purces la cucerirea bulgarilor cunosteau foarte precis sase trasee (unele prin trecatori) pe care sa ajunga la nord de Balcani, fiecare dintre acetea corespondent cu unul sau mai multe obiective de cucerit. Nu imi imaginez ca aceste trasee, cunoscute din antichitate, descrise probabil pentru prima oara de greci, apoi imbunatatite cu detalii de romani, de bizantini sa fi avut alte forme de prezentare/reprezentare decat o grafica simpla (cvasiliniara) si mult text. Asa cum a sintetizat destul de bine Tabula Peutingenaria si altele asemenea.
De aceea, ingaduinta cu care trebuie sa privim incercarile de reprezentare a teritoriului cat mai precis fata de situatia reala, oricand apar acestea, fara a se dispune de instrumente corespunzatoare trebuie sa fie generoasa si constructiva, cel putin prin imaginarea unei reprezentari proprii inlocuitoare ori suprapuse.
Revenind la chestiunea publicarii de harti vechi, care pot sa intereseze pe romani, initiativa Domnului Nelu Craciun nu este-dupa cum singuri puteti constata!- singulara, dar este mai altfel, din mai multe puncte de vedere pe care ar fi bine sa le descoperim pendelete. Eu ii sunt recunoscator.
Multumesc petnru lamuriri.
Harta este una desigur foarte importanta dar nu datorita detalierii ei ci datorita faptului ca a fost publicata in foarte multe editii ale cartilor lui Munster (deci studiata de multi cititori). Mult mai detaliata era la acea data harta lui Honter a Transilvaniei, binecunoscuta in Europa prin intermediul lui Ortelius care o utilizeaza ca baza pentru Atlasul sau. Harta de aici tot pe baza celei a lui Honter este realizata, fiind insa mult mai putin detaliata.
De fapt harta a aparut mai intai in 1544 (in alta gravura dar cu acelasi continut) si a fost reeditata de nenumarate ori.