În România oamenii nu au fost educaţi să lupte în faţa morţii

Pentru un om bătrân, măcinat de suferinţe, moartea vine, adesea, ca o eliberare.
Pentru un om aflat în plină putere creatoare moartea, sosind pe neaşteptate, reprezintă dezastrul. Atât pentru cel mort cât, mai ales, pentru cei apropiaţi.
Din păcate oamenii nu au fost învăţaţi să lupte cu moartea. Nu destul.
Au fost educaţi să se spele pe mâini, să-şi spele trupurile, să spele mâncarea, să-şi facă vaccinurile…cam atât. A fost, astfel, mult redus, impactul bolilor infecţioase. Cu efecte negative, totuşi, afectând sistemul imunitar.
Nu prea se mai moare la vârste tinere.
Dar se moare, pe neaşteptate, la 45-55 de ani. Boală cardiacă. Infarct.
Oamenii nu cunosc simptomele. Nu ştiu să se caute.
Tatăl meu a convieţuit cu boala cardiacă aproape patru decenii. A murit de cancer, la peste 80 de ani.  Câteva pastiluţe luate zilnic, fără întrerupere. Dietă, dar nu exagerată. Păhăruţul de rachiu (natural) înainte de cină. Fără tutun. Şi multă activitate fizică. În ritmul permis de boală.
Lumea se teme de mijloacele chirurgicale de rezolvare a problemei. Cataterism cu implant de stent(uri). Sau by-pass. Care, în condiţiile sistemului medical subfinanţat şi corupt din ţara noastră, costă. Şi implică anumite riscuri. Recidivă sau deces.
Însă mulţi ignoră până şi mijloacele simple, aflate la îndemâna oricui, de luptă cu boala coronariană şi cu moartea subită: controlul bolii prin cele câteva pastiluţe zilnice scrise de medic, prin dietă (cât mai puţine dulciuri, cât mai puţine grăsimi animale), prin renunţarea imediată şi definitivă la fumat, prin evitarea stresului şi prin activitate fizică la limita permisă de boală. Măsuri simple care pot face minuni. Prelungesc viaţa şi îi oferă calitate. Şi, în timp, mişcarea fizică poate duce la dezvoltarea unei circulaţii colaterale, preluând din sarcinile arterelor coronariene afectate.
Este important ca oamenii să nu ignore boala cardiacă. Să se ţină de tratament toată viaţa. Scăzând astfel şansele infarctului şi ale morţii subite.
Oamenii trebuie conştientizaţi asupra riscurilor la care sunt expuşi, în preajma atingerii unei anumite vârste. Este necesar să fie iniţiat şi menţinut un program de educare, în acest sens. Şi controale periodice, finanţate de guvern, asupra categoriilor expuse. Să nu uităm că, totuşi, decesul prin boala coronariană şi alte afecţiuni circulatorii continuă să se situeze pe primul loc.