Mulţimea copiilor plăteşte pentru mulţimea părinţilor. Din nou despre sistemul de pensii.

O întrebare bântuie, tot mai insistent, blogosfera: sunt sistemele de pensii scheme Ponzi? Tot mai multe administraţii naţionale îşi pun această problemă.
Sistemele de pensii au mers bine în măsura în care numărul de contributori era de câteva ori mai mare decât cel al beneficiarilor. În prezent lucrurile sunt radical schimbate. În România problema este mai acută decât oriunde. În anul 1989 raportul era de 2,9/1, acum raportul a devenit subunitar, coborând la 1/1,2.
Funcţionarea sistemului de pensii poate fi explicată, simplu, astfel:
Mulţimea copiilor plăteşte pentru mulţimea părinţilor. Nu contează dacă respectivul părinte are zece urmaşi contributori sau nici unul. Contează doar numărul de ani şi suma pe care beneficiarul a cotizat-o de-a lungul vietii sale active.
Astăzi ies la iveală câteva probleme. Între acestea:
1. Creşte media de viaţă, pensionarii primesc o perioadă mai îndelungată bani.
2. Scade natalitatea, sunt tot mai puţini copii, deci mai puţini contributori.
3. Dintre aceşti tot mai puţini copii o parte însemnată a plecat şi pleacă, în continuare, din ţară. Ei cotizează în ţara unde au găsit de muncă, pentru părinţii din acea ţară.
4. Munca la negru duce la situaţia în care unii copii nu plătesc pentru nici un părinte.
5. În sistem au fost incluşi o mulţime de beneficiari care nu au plătit niciodata contribuţii.
6. De asemenea sistemul este încărcat şi cu o serie de privilegii – pensii exagerat de mari, raportat la nivelul contribuţiilor, dar şi la necesităţile unui trai decent, pe baza unor legi speciale, în parte mită electorală.
7. În anii trecerii la economia de piaţă, cand bugetul de pensii era excedentar iar presiunea ameninţării cu şomajul deosebită, au fost trecuţi prematur la pensie numeroşi salariaţi în deplină putere de muncă.

In asemenea situaţie este clar că sumele strânse din contribuţii nu vor putea acoperi necesarul de plăţi. O vreme va plăti bugetul de stat. Din redirijare de venituri, apoi din împrumuturi.
Ce se va întampla după ce statul nu va mai putea sau nu va mai dori să se împrumute?
Există o singura soluţie, în situaţia dată. Sistemul de pensii nu se va putea întinde mai mult decât îşi are plapuma. Vor fi luate măsuri radicale. Dureroase. Extrem de dureroase, chiar. Vor fi anulări de pensii şi reduceri substanţiale. Sistemul va fi regândit din temelii. Poate chiar internaţionalizat.
Pensia nu va mai fi pentru o viaţă decentă, ci doar pentru supravieţuire.
O singură alternativă favorabilă pensionarilor se întrevede: importul de populaţie activă. Copii care nu vor mai plăti pentru părinţii proprii, ci pentru cei din ţara de adopţie. Punct.
La alternativa extremă, cea a prăbuşirii complete a sistemului de pensii nu vreau să mă gândesc.
Şi ce dacă nu vreau eu? Parcă mă întreabă cineva!

About nelucraciun

I'm a young spirit in an old body.
Galerie | Acest articol a fost publicat în Economie, Istorie, politică, Social și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Mulţimea copiilor plăteşte pentru mulţimea părinţilor. Din nou despre sistemul de pensii.

  1. geomarz spune:

    Mai este si alta problema.
    Fiecare poate sa-si puna bani albi pentru zile negre.
    Adica, banii opriti pentru pensie, sa se pastreze pentru pensie si sa nu se faca altceva cu ei. Ceea ce la nivel de sistem de pensii si de tara NU se face. Cum nu se face nici cu banii pentru sanatate.
    Totul se reduce la o proste politica financiara la nivel de tara, la noi.

    • nelucraciun spune:

      Când eram copii ne jucam cu bani albi pentru zile negre…trecuseră prin reforma monetară…Dealtfel un fenomen similar s-a întâmplat cu acumulările aflate la CEC în perioada următoare contrarevoluţiei din 1990.
      Problema cea mare o constituie modul în care au acţionat, de două decenii şi ceva, cei care au înfăptuit contrarevoluţia…cei care au nimicit, de-a valma, şi bune şi rele, dar mai ales şi-au însuşit prin rapt agoniseala şi moştenirea acestui popor.

      • geomarz spune:

        Ideal ar fi ca vremurile sa fie mai stabile. In asa fel incit agoniseala de-o viata sa nu se evapore peste noapte.
        Cit ii priveste pe astia cu … contrarevolutia, parerea mea este ca ar trebui spinzurati. Numai ca nu se uita nimeni in gura mea.

      • nelucraciun spune:

        (Cei care ar trebui spanzurati) nu se lasa si nu mai are cine sa-i doboare. Cei mai activi au plecat.
        Desi stiu ca nu va place, trebuie sa acceptati ca salvarea nu poate veni decat de la partenerii euroatlantici. Ceva de genul a ceea ce au facut Olanda si Finlanda. Cum bine remarca New York Times, actiunea lor are o influenta prea mica asupra oamenilor de rand. Dar loveste puternic orgoliul clasei politice.
        Astia (clasa politica, in primul rand, dar si clientela lor) sunt, astazi, expresia contrarevolutiei.
        Multumesc pentru comentarii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s