Despre Schengen, după un an

Scriam pe acest blog, în urmă cu un an, despre păţania mea de la frontiera Spaţiului Schengen. În esenţă era vorba despre neacceptarea, pe teritoriul maghiar, de către autorităţile de frontieră maghiare, a microbuzului în care mă aflam, pentru probleme legate de neîndeplinirea condiţiilor necesare transportului de persoane în spaţiul comunitar.
Între timp s-a dovedit că partenerii noştri din UE sunt mult mai vigilenţi decât în 2007, noi aflându-ne şi astăzi cu spatele la Schengen, după cum titra ziarul spaniol El Pais un articol extraordinar, semnalat imediat de ziare din ţară precum Adevărul, dar şi de blogeri de top precum Theophyle.

Totodată, mai multe accidente grave de circulaţie produse pe teritoriul maghiar, cu implicarea unor autovehicole înmatriculate în ţara noastră şi conduse de şoferi români, au sporit vigilenţa autorităţilor maghiare, în ceea ce-i priveşte pe concetăţenii noştri.
Chiar dacă România a îndeplinit condiţiile strict tehnice la graniţa exterioară a UE, problemele de corupţie, de justiţie, dar şi unele probleme tehnico-organizatorice manifestate în interiorul ţării, precum cea semnalată în urmă cu un an, ne menţin la discreţia funcţionarilor unguri de la frontieră. Aceştia fac ce doresc, motive se găsesc mereu.
Dar iată că românul, odată păţit, în loc să-şi rezolve problemele pe bune, calcă mai degrabă pe căi lăturalnice, dar care conduc, mai sigur, spre destinaţia propusă.
Aşa şi organizatorii excursiei noastre anuale în ţara colaboratorilor unguri, pe lângă avertizarea transportatorului asupra potenţialelor probleme de la frontieră, au cerut şi un şofer care să fie vorbitor nativ al limbii maghiare.
Zis şi făcut. Odată cu apropierea frontierei spaţiului Schengen, tensiunea creştea.
Dacă anul trecut românii ne-au cam ignorat, acum au strigat apelul, după cărţile de identitate prezentate de organizatorul grupului. Apoi ne-au lăsat să trecem.
Ungurilor nu le-au trebuit buletinele noastre. Au cerut doar dosarul cu actele transportatorului. L-au primit dar, după câteva cuvinte rostite în limba lui Petöfi de către şoferul nostru, a urmat un scurt chestionar în aceeaşi limbă, s-au prefăcut chiar că cercetează actele, le-au returnat şi ne-au dat liber spre destinaţie.

Budapesta 2011. Parlamentul.

About nelucraciun

I'm a young spirit in an old body.
Galerie | Acest articol a fost publicat în Banat, Istorie, politică, Social, Uncategorized și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s