Scrisori din America. Scamnu’ de la drum. O poveste de demult.

Bănăţenii de modă veche, atunci când aduceau vorba despre o laviţă, o bancă sau un scaun, atunci, precum strămoşii lor latinii, rosteau cuvântul scamn.
Totuşi latinii ziceau „scamnum”.
Tinerilor de azi trebuie să le amintim şi sper să fie interesaţi de importanţa acestui scamn sau scamnum aşezat într-un loc cumva strategic. Scamnu’ cu pricina, aşezat in afara voreţului sau avliei, cu faţa către drum, avea un anumit rost şi nu era pus acolo din întâmplare.
Scopul principal pentru care se afla la drum nu era altul decât pentru a uşura o comunicare mai bună în lumea satului de-atunci, comunicare care azi se face cu un telefon, un laptop, dar din ce în ce mai puţin prin viu grai, în dialog nemijlocit.
Accesul la scamnu’ de la drum era permis paorilor numai după terminarea treburilor de la câmp, din grădina casei, sau a altor îndeletniciri gospodăreşti care musai trebuiau făcute în acea zi.
Nu exista trecător cu care să nu legi o vorbă şi să nu-l întrebi unde se duce, ce face, ce noutăţi ştie, dacă mâine vine ploaia sau nu vine, dacă a semănat sau arat sau altă problemă serioasă şi la ordinea zilei, care preocupa comunitatea locală.
Muierile, aceste vrednice urmaşe ale latinelor mujeres, având veşnic mai multă treabă decât bărbaţii, aveau un acces mai limitat la scamn, prezenţa lor era mai activă duminica după amiază. Parcă dialogul lor era mai viu, nu lâncezea deloc şi nu se simţea lipsa de subiecte importante, moara măcina non stop.
Dumnealor recuperau timpul pierdut cu o conversaţie cu un debit verbal mai alert, mai consistent, ca să fie pân-la urmă în rând cu bărbaţii.
Un episod legat de scamnu’ de la drum, demn de luat în seamă, s-a produs în timpuri cam de mult apuse, în timpul vizitei de lucru a tovarăşului Prim Secretar Telescu. Acesta a constatat că cei doi moşnegi care stăteau pe scamnu’ din faţa sediului CAP Şipet încălcau dispoziţiile conducerii superioare de partid şi de stat, care erau clare şi conform acestor dispoziţii toată suflarea satului, de la mic la mare, trebuia să fie în câmp, că era chiar în toiul campaniei agricole de vară.
Ordinul verbal al TOV. Prim SECRETAR a fost scurt şi convingător :
„Banca asta să dispară până mâine!!! Toată lumea la treabă !!!”
Bătrânul scamn de la drum a dispărut peste noapte, iar producţia de cereale a inceput să crească datorită intervenţiei salutare a primului secretar, poate şi datorită faptului că de-acum moşnegii stăteau în picioare sau se ascundeau dacă zăreau din timp maşina neagră cu număr mic, TM 101.

Tiberiu Marcovici
Dana Point, California, Martie 2009

About nelucraciun

I'm a young spirit in an old body.
Galerie | Acest articol a fost publicat în America, Banat, Istorie, Social și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Scrisori din America. Scamnu’ de la drum. O poveste de demult.

  1. geomarz spune:

    T M continua sa se lupte cu fantomele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s