Dupa 22 de ani. Dezamagire şi Disperare.

Mâine seară se împlinesc exact 22 de ani de când, alături de alte zeci de mii de timişoreni, scandam, în Piaţa Operei, contra dictaturii, contra dictatorului, contra privilegiilor ilegaliştilor şi ale nomenclaturii, pentru libertate…
Câteva zile mai târziu dictatorul a fugit, ni se părea că am învins, că revoluţia a învins.
Mă bucuram, dar în suflet mi se cuibărise o teribilă reţinere… terorişti… simulacru de proces… execuţie sumară… ce dracu, ne credeau imbecili?
Am refuzat să cred, atunci, în efemeritatea revoluţiei române în direct.
Acum, după douăzeci şi doi de ani văd lucrurile mult mai clar: a fost o foarte scurtă revoluţie din nefericire învinsă de o foarte persistentă contrarevoluţie.
O contrarevoluţie începută cam deodată cu apariţia, pe sticlă, a unui binecunoscut personaj.
O contrarevoluţie dusă de o alianţă ad hoc constituită din linia doi a nomenclaturii împreună cu rezerva de cadre şi şmecherimea fanariotardă.
Am vrut să scriu astăzi despre acele evenimente şi despre fundătura în care ne aflăm. Mi-e greu, imposibil…
Mă voi mărgini la câteva citate dintr-un interviu cu academicianul Florin Constantiniu, realizat de Stelian Gomboş.

(…)”În istoria fiecărui popor există evenimente cruciale, care inaugurează o nouă etapă în evoluţia societăţii. Decembrie ’89 a fost un astfel de eveniment: crucial, înnoitor, fondator. Din nefericire, şansele imense care se ofereau ţării noastre au fost ratate”

„Suntem liberi, este adevărat, dar a progresat în vreo direcţie România? Sunt, astăzi, românii mai fericiţi? Există un mare ideal naţional care să-i mobilizeze pe români?”

„Din anul 1989, societatea românească a fost profund divizată (vezi „Piaţa Universităţii”), lipsită de un proiect naţional şi incapabilă să-şi mobilizeze resursele pentru a valorifica şansele ce i se ofereau”

„Vorbim de clasa politică şi de societatea românească. Cea dintâi a întrunit trei superlative: cea mai incompetentă, cea mai lacomă şi cea mai arogantă din istoria României. Lipsită de expertiză, avidă de căpătuială şi sigură de impunitate, ea s-a aruncat asupra României cu un singur gând: să se îmbogăţească. A jefuit cum nici huliţii fanarioţi n-au făcut-o. Responsabilitatea ei faţă de situaţia catastrofală a României este imensă. Astăzi constatăm că industria este lichidată, agricultura este la pământ, sistemul de sănătate în colaps, învăţământul în criză, individualitatea României pe plan internaţional, dispărută. Criza economică nu a făcut decât să agraveze relele care au precedat-o. Incompetenţi, guvernanţii nu au ştiut să atenueze şocul crizei ce ne-a lovit. Dacă România profundă se zbate în dificultăţi şi deznădejde, clasa politică prosperă.”

„Cred că principalul vinovat de această situaţie este însuşi poporul român! El ilustrează perfect observaţia că „un popor de oi naşte un guvern de lupi”. Spiritul de demisie, pasivitatea, resemnarea românilor au permis clasei politice să-şi bată joc, nepedepsită, de ţară. Lipsit de spirit civic, poporul român nu a fost capabil, în aceşti 22 de ani, să tragă la răspundere clasa politică”(…)

„Moştenirea multiseculară a lui hatâr şi bacşiş a rămas atotputernică. Cum să îndrepţi o ţară când cetăţenii ei se gândesc fiecare la sine, şi nu la binele comun?! Astăzi asistăm la situaţii şi mai dramatice. Românii pleacă (…). Energii şi vieţi se irosesc astfel în beneficii străine. Nu poţi să-i condamni: mai bine să lucreze pentru străini decât pentru noii ciocoi postdecembrişti, care îi tratează cu un dispreţ suveran.”

„Am intrat în NATO pentru că SUA, factorul decisiv al Alianţei, au vrut-o. (…) O situaţie similară şi în cazul intrării în Uniunea Europeană. Directoratul marilor puteri ale Uniunii a decis extinderea ei în Est. Dacă avem un dram de sinceritate, trebuie să recunoaştem că suntem încă departe de a fi o ţară la nivelul standardelor vest-europene, care sunt ale Uniunii. (…) Practic, suntem un fel de colonie. În politica externă, am dispărut de pe harta diplomatică a Europei. În plan cultural, scriitorii români aşteaptă, în continuare, Nobelul… „

„Peste o sută de ani, cred că judecata urmaşilor şi, între ei, a istoricilor, va fi foarte severă. Anii 1989-2011 vor fi consideraţi o perioadă de declin, clasa politică şi poporul român împărţind, în egală măsură, responsabilitatea pentru această tristă realitate.”

Din nefericire, bilanţul domnului academician nu poate fi contestat, nici măcar o fărâmă. Cu toate acestea, din ultimele rânduri ale interviului se străvede speranţa.
Alte gânduri despre efemeritatea şi zădărnicia revoluţiei găsim la Adriana Oprea-Popescu:

„Revoluţia n-a existat cu adevărat. E doar o poveste dintr-o altă lume, mai ireală decât Twilight Zone.(…) Revoluţia n-a existat niciodată. A fost doar aşa, o înşiruire de decese tea­trale, derulate secvenţă cu sec­ven­ţă, stop-cadru pe durerea pă­rin­ţilor!, nepricepute sacrificii ale unor ză­băuci intraţi de-a valma în anonimat, precum soldaţii din al doilea răz­boi mondial.”

„Revoluţia, o în­tâm­plare devenită aniversară, dise­cată me­diatic, ca o tentativă suicidală a unui popor ce nu avea acces la fu­ra­dan. (…) Revoluţia şi lumea din care a venit ea nici n-ar fi avut cum să existe. Pentru că o Românie eroică nu s-ar fi putut transforma peste noapte într-o Românie erotică. Şi nevrotică.”

„E mai înţelept deci să credem că Piaţa Operei din Timişoara şi morţii de pe treptele Catedralei sunt doar ima­gini dintr-o lume utopică. Rămase acolo, încremenite-n timp.(…) Un timp pe care l-am dormit şi din care ne-am deşteptat brusc, ştiind, zapând, navigând. Netrăind. Nemaisperând. Noi nu venim de nicăieri şi nu mai mergem niciunde. Noi. Nu vom mai putea fi niciodată aceiaşi. Nici cuminţi, nici trimbulinzi, nici cu piepturile goale în faţa gloanţelor, iubind. Noi, oamenii noi.”

About nelucraciun

I'm a young spirit in an old body.
Galerie | Acest articol a fost publicat în Economie, Istorie, politică, Social și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Dupa 22 de ani. Dezamagire şi Disperare.

  1. geomarz spune:

    Peste o suta de ani nu va avea cine sa ne mai judece. Romania si romanii nu vor mai exista.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s