Hărţi istorice. Paşalâcul de Timişoara şi Rascia pe o hartă de Sanson, 1710

Harta Le Royaume de Hongrie et les Estats qui en ont este Sujets … a fost realizată de cartograful Sanson şi a fost publicată de Jaillot A.H. în Atlas Nouveau, contenant toutes les parties du monde, … Amsterdam, Covens & Mortier, 1710.
Cuprinde regatul Ungariei, Transilvania, Moldova, Valahia, Eyaletul de Timişoara şi părţi din Peninsula Balcanică, aflate sub ocupaţie otomană.
Decupajul prezintă teritoriul Paşalâcului de Timişoara (în turcă Eyâlet-i Temeşvar) şi teritoriul Rasciei cuprins în Paşalâcul de Buda. Cele două entităţi administrative otomane, având sediile la Buda, respectiv Timişoara, erau conduse de către un paşă de rang superior, cu două tuiuri, un beglerbeg.
Este una dintre hărţile în care se indică clar amplasarea Rasciei, în extremitatea estică a Slavoniei.

Daţi clic pe hartă pentru o rezoluţie mai mare

Harta prezentată se află în domeniul public întrucât drepturile de autor asupra sa au expirat. În Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii şi în alte ţări, termenul dreptului de autor este valabil pe durata vieţii autorului plus 70 de ani.

About nelucraciun

I'm a young spirit in an old body.
Galerie | Acest articol a fost publicat în Banat, Hărţi, hărţi vechi, Istorie, Timişoara și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Hărţi istorice. Paşalâcul de Timişoara şi Rascia pe o hartă de Sanson, 1710

  1. Octavian Radu spune:

    In 1710 turcii pierdusera Ungaria si Transilvania. Le mai ramasesera doar Banatul.

    la 1710, in Transilvania mai era inca(pentru 1 an) Francisk Racoczi II. Despre care nu prea se zice nimic prin cartile noastre de istorie. Dar care a luptat vitejeste impotriva habzburgului.

    Eu unul am inteles ca ardelenii preferau oarecum suzeranitaea sultanului decat pe cea a imparatului. Asa este ? Si de ce anume ?

  2. nelucraciun spune:

    Ardelenii nu au fost nicicand sub ocupatie otomana. Au avut un statut similar Moldovei si Valahiei, in sensul ca plateau tribut. Deci nu prea aveau cum sa regrete perioada suzeranitatii sultanului, care a fost doar formala si cu intermitente.
    In schimb Banatul si Partiumul au facut, efectiv, parte din imperiul otoman. Pamantul era al sultanului, care il distribuia slujbasilor sai, in folosinta, pe baza meritelor personale, in special militare. Impreuna cu satele aferente, bineinteles.
    In dialect, domnului de pamint i se spunea, pana tarziu, in plina ocupatie habsburgica, spăhie sau spă’ie.
    Oamenii, se pare, nu prea erau deranjati de către autorităţi, cu exceptia platii birurilor.
    In ultima perioada a ocupatiei, in Banat, se introdusese un experiment care modifica radical relatiile economice: cei care lucrau, efectiv, pamantul au fost improprietariti, cu drept de mostenire. Situatia, care reprezenta un salt extraordinar in directia imbunataţirii vieţii oamenilor, a durat foarte puţin, până la ocupaţia habsburgică. Era, deci, normal ca oamenii să-i regrete pe otomani.
    Acest lucru s-a manifestat puternic în timpul ultimelor două războaie otomano-habsburgice, 1738-1739 şi 1889-1990, conflicte desfăşurate în special pe spaţiul bănăţean, când populaţia autohtonă a ţinut partea otomanilor şi a vandalizat satele populaţiei colonizate. Cam asta ar fi, foarte pe scurt, situaţia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s