Chipuri peste vremuri. Paorii (15)

Se apropie sărbătoarea Ispasului. Zi de comemorare, în Biserica Ortodoxă Română, a eroilor neamului.
Paorii au ştiut să ţină în mână nu numai coarnele plugului ci şi fierul armei.
Chipul din fotografie i-a aparţinut tânărului soldat Şest Vasile din Jidovin (Berzovia), judeţul Caraş-Severin. A plecat pe frontul de est în cel de-al doilea război mondial, lăsând în urmă o soţie şi o fiică.

Povestea sa este asemănătoare celor ale altor sute de mii de ţărani români trimişi să lupte în războaie, departe de casă.
Şest Vasile nu s-a mai întors acasă. Urmaşii săi nu ştiu, nici în ziua de astăzi, în ce circumstanţe a căzut. Tradiţia familiei spune că s-ar fi aflat pe un pod, bombardat de armata sovietică. Undeva, în adâncimile Ucrainei.
Numele lui Şest Vasile este săpat pe latura din spatele Monumentului eroilor, ridicat de locuitorii din Berzovia pentru comemorarea celor căzuţi în prima conflagraţie mondială. Acolo a mai fost loc. Pentru el şi pentru ceilalţi jidovinenţi / berzovani care nu s-au mai întors din ultimul război.

Soldatul Şest Vasile avea matricola 724/930. Poate vreodată, un cercetător pasionat şi competent va putea afla câte ceva.
Alte imagini din arhivele de familie ale paorilor bănăţeni puteţi vedea în ciclul Paorii.

3 răspunsuri la Chipuri peste vremuri. Paorii (15)

Maria zice:

noiembrie 20, 2015 la 5:51 pm

Aceasta poza am vazut-o de zeci de ori printre fotografiile mamei , era fratele ei , nu stiu cum a ajuns sa fie postata aici , stiu ca a pierdut multe poze pe la unele rude pe unde mergea . Intr-adevar il chema Vasile dar nu Sest ci Popa Vasile , a murit in cel deal doilea Razboi mondial , mai avea un frate pe care-l chema Petru , si acela a murit ca si el , unul dintre ei , a murit intr-un tanc iar celalalt calcat de un tren . Retin foarte bine aceasta poza , pe care o vedeam la mama , este de neconfundat . Erau din Suceava , o comuna din apropiere de Vatra Dornei . Ambii mei unchi aveau varste cuprinse intre 20 si 25 de ani .

Răspunde
- nelucraciun zice:
  
  noiembrie 21, 2015 la 9:15 pm
  
  Imaginea de pe blog am scanat-o personal după fotografia păstrată și astăzi în arhiva familiei descendenților lui Șest Vasile din Berzovia, Caraș-Severin.
  Ce pot să spun? Sunt convins că la mijloc este o confuzie. Ori din partea văduvei soldatului Șest Vasile, căzut pe frontul de est, în WW2 – ea a păstrat această fotografie până la moarte și mi-e greu să cred că nu și-a recunoscut soțul. Ori din partea dvs., – soldații cam seamănă între ei, apoi sunt oameni care seamănă, unul cu altul, ca două picături de apă, așa numitele sosii. Personal am fost pus în situații mai mult sau mai puțin delicate pentru că aș fi fost văzut în anumite locuri, odată chiar am fost salutat, pe stradă, cu multă bucurie, de către un sârb, care mi s-a adresat în limba sârbă – îmi pare puțin rău că nu am reținut cu ce nume mi s-a adresat.
  Oricum, eu vă mulțumesc că ați consultat acest blog.
  
  Răspunde
Maria zice:

noiembrie 23, 2015 la 10:07 pm

Poza m-a facut sa intru pe blog si sa caut detalii . Sunt o traditionalista , ma pasioneaza imagini vechi cu tarani romani , case si tot ce tine de traditiile noastre care , din pacate se pierd . Asa am descoperit aceasta fotografie care , daca e asa , seamana perfect cu cea pe care am vazut-o printre pozele de familie . Pentru mine astfel de amintiri , valoreaza mai mult decat toate averile din lume !
Va doresc numai bine !

Răspunde