Iată, desfăceam un poşor de fân, rămas în livadă de anul trecut, pentru a materializa un gând care mă paşte de ceva vreme: să mulcesc o porţiune cu pomi mai rari, unde să cultiv la toamnă perene precum zmeură şi căpşuni, dar şi ceva anuale sau bianuale, precum ceapă, usturoi, spanac, poate şi ceva mangold. Ajuns la nivelul solului am dat de un cuib din muşchi, în care se lăfăiau trei sau patru ghemuri cu ţepi, de bunăseamă puii aricioaicei pe care o văzusem şi fotografiasem cu o săptămână înainte. M-am grăbit să reconstitui cuibul din muşchi şi să-l acopăr cu o brazdă bună de fân.
În aceeaşi zi, spre seară, văd, defilând prin curte, aricioaica urmată de doi dintre pui. M-am grăbit să fac câteva fotografii, din păcate condiţiile grele de iluminat, teama animalelor şi emoţia fotografului nu au dus la rezultate pe măsură.
M-am întrebat şi despre soarta celuilalt (sau celorlalţi) pui, pentru că, în mod sigur, în cuib erau cel puţin trei. După încă o săptămână, căutând din nou în grămjoara de fân, am găsit cuibul părăsit.
Mi-am amintit de cele scrise de Heinz Erven în Paradisul meu despre aceste animale utile grădinarilor. Acesta arăta că aricii ţin sub control populaţiile de melci, şoareci şi omizi din grădinile în care şi-au găsit adăpost, vânând pe o rază până la 500 de metri.
Heinz Erven construia adăpători şi adăposturi pentru arici în grădina sa, pentru a-i atrage şi a-i reţine acolo.
Recitind rândurile despre arici din Paradisul meu am realizat că eu întreţineam, fără să ştiu, adăpătoarea acestora. De fapt, umpleam cu apă, în fiecare săptămână, pentru Patrocle, dulăul nostru de la ţară, una-două găleţi mari şi o cratiţă. Şi mă întrebam de ce apa din găleţi părea, după o săptămână, neatinsă, în timp ce în cratiţă abia dacă mai găseam ceva pe fund. Iar poşoarele de fân, rămase din anul trecut, erau un adăpost potrivit.
superb…! o postare extraordinar de frumoasa care mi-a adunat un nod in git …! ariciul imi este foarte drag cu felul lui …tepos de a fi ..! nu am vazut niciodata pui de arici…! sper sa nu fi disparut de tot din gradina …!
felicitari ..!
Multumesc. Sper si eu sa fi ramas acolo. Urmand sfaturile lui Heinz Erven, care arata ca aricii se descurca usor cu papa, dar sufera cumplit daca nu au apa, umplu cu apa, in fiecare sambata, cratita. Si pastrez, in gradina, un posor cu fan sub care, eventual, sa-si gaseasca adapost.
Dealtfel mai am, prin arhiva mea, cateva poz(n)e de acum doi-trei ani, luate tot in gradina mea de la tara, cu un ghem care, in ciuda asteptarii indelungate, nu a vrut sa se desfaca, decat dupa ce am plecat.
https://picasaweb.google.com/Cheveresh/Animale#
Mie tare dor de vremurile când trăiam mai mult timp în sânul naturii !
Frumoasă postare !
Multumesc!
Frumoasa postare.
In vara trecuta, la mine in curte, s-a petrecut un adevarat dezastru. Niste melci fara cochilie au distrus tot ce incercam sa cultiv. Inclusiv au ucis un arbust pe care-l plantasem afara. Tocmai facusem rost de un smochin. Ca sa nu-l ucida, a trebuit sa-l mut intr-un ghiveci unde este si acum.
Intr-adevar melcii din gradina sunt un dezastru. Am mari probleme cu ei in gradina de la oras. Nu imi nenorocesc doar salata, s-au dat pe scara larga si la patrunjel si chiar la craite. In schimb, in gradina de la tara, populatia de melci este sub control. Nu ma pot plange de ei, desi exista. Probabil densitatea e foarte mica. La oras, dupa ploaie, ii adun cu galetusa. Sunt doua feluri cu cochilie, unii mici, ceilalti din aia care se mananca. Am si limacsi, uriasi, cred ca au 12-15 cm., dar acestia sunt (inca) foarte rari. Nu mi-ar strica niste arici si la oras.
frumos blogul. acum l-am descoperit. si frumosi aricii. 🙂
Multumesc! Succes!
„Ghem de spini si tepi uscate,
Sta-ntarit ca-ntr-o cetate.
Poate trece un vecin
Peste el cu carul plin.
Ca nu simte nici atît
Cît l-ai gîdila pe gît.
Ca sa-l scoata, ca sa iasa,
Cîini-l latra. Lui nu-i pasa.
Unul, încercînd un pas,
S-a ciocnit în ghimpi la nas.
Fiindca tontul si netotul
Si-a vîrît în ace botul.
Dac-ar fi citit aici
El afla ce-i un arici,
Însa cîinii n-au habar
De tipar si-abecedar.
Nesupus la gînd pizmas,
Bogorici e dragalas
Cui îl ia cu prietenie
Cînta-i numai din tipsie
Si-ti si joaca o chindie.”
Tudor Arghezi – ARICI, ARICI, BOGORICI
abea astept si eu sa am gradina mea plina cu animale si plante,natura este viata 🙂
Succes!