Ce am găsit în grădina de la ţară, după concediu, în condiţii de secetă

După ce am fotografiat castanii, am ajuns şi în grădina de la ţară. Părăsită de aproape trei săptămâni, chiar şi de către vecinul (care s-a îmbolnăvit) pe care l-am lăsat să adune prunele şi să ude, odată pe săptămână, roşiile, ardeii şi castraveţii, iată ce am găsit:
În livadă prunele putrezeau pe jos. Adio rachiu!
Jumătate din ardei erau ofiliţi, deşi toţi erau încărcaţi de fructe.
Vrejurile castraveţilor erau uscate, dar am mai adunat destule fructe.
S-au uscat, de asemenea, vrejurile cartofilor. Când am plecat mai aveau şi câteva frunzuliţe verzi. Am scos câteva cuiburi. Au încă coaja subţire, dar au început să încolţească în cuib şi chiar să formeze cartofiori noi. Buruienile, deasupra lor, au un metru.
Pe locurile unde am avut fasole, mazăre, ceapă, usturoi, mazăre, spanac, buruienile au năvălit, de asemenea.
Zarzavaturile o duc bine. Am mai găsit şi câţiva dovlecei.
Dar cel mai mult m-au bucurat roşiile.
Tomate în contralumină Am sădit, pe la începutul lunii mai, la risc, 27 de fire, diverse soiuri, cumpărate de la o ţărancă din Caraş-Severin, care avea o răsadniţă cu roşii timpurii şi una cu roşii de toamnă.
Tufe de tomate S-au prins 23 de fire. Încă două fire am plantat din răsadul obţinut din sămânţa de anul trecut, din care am semănat direct în grădină mai multe cuiburi, dar nu au răsărit decât acestea.
Roşii de toamnă Roşiile de vară sunt, majoritatea, lunguieţe, mai mici decât cele de toamnă, dar foarte multe. De pe o singură tufă soţia mea a cules 90 de bucăţi coapte! Şi au mai rămas destule pentru data viitoare. Iar prima recoltă este, de trei săptămâni, în şpais, sub formă de suc de roşii.
Roşii timpurii. De pe această tufă am cules 90 de bucăţi coapte. Am prăşit roşiile o singură dată, le-am copilit doar la început, le-am stropit, de două sau de trei ori cu macerate de urzică, tătăneasă şi coada calului.
Le-am legat pe tutori de câte ori a fost cazul.
Le-am udat, cel mult odată pe săptămână, la început cu apă de ploaie din bazinul de 2000 de litri, apoi cu apă rece din fântână, iar la urmă cu apă de la robinet.
Între roşiile de toamnă sunt şi două fire din soiul „inimă de bou”. Acestea merg foarte prost, sunt bolnave, crapă foarte tare şi au, unele, o culoare foarte dubioasă, roz. În fotografie, o plantă din soiul „inimă de bou” este în stânga.
Am cules, împreună cu soţia, trei lădiţe de tomate coapte, cred că sunt vreo 30 kg. De pe 25 de tufe. Tufe formate din câte un singur fir, copilit sumar, doar la început!

P.S. Constat şi la roşiile mele din grădina de la ţară, în câteva cazuri, prezenţa viermilor verzi care devorează interiorul roşiilor. Am văzut problema semnalată pe internet, chiar am comentat acolo, dar până acum nu m-am confruntat cu aceasta. Şi cultiv roşii, pentru consum familial, de peste treizeci de ani.
Se pare că asta e.

About nelucraciun

I'm a young spirit in an old body.
Galerie | Acest articol a fost publicat în Banat, Foto, Fotografie, Grădină, Imagini, Natură și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Ce am găsit în grădina de la ţară, după concediu, în condiţii de secetă

  1. frumoasa gradina ….si plina de daruri…! despre viermele verde ..as spune ca nimic nu este intimplator ,cu atit mai mult cu cit marea majoritate a legumeleor si fructelor sunt importate….

  2. geomarz spune:

    Frumoasa recolta…
    Maceratul din urzica cum l-ati facut?

    • nelucraciun spune:

      Multumesc,
      Am umplut pe jumatate un bidon de plastic de 5 l cu urzici proaspete si am completat cu apa statuta. Am tinut bidonul la caldura verii cam 24 ore. Am strecurat extractul obtinut printr-un ciorap de nylon (sau de ce o mai fi) si, la o parte extract, am completat cu cinci parti apa. Am stropit pe frunze cu vermorelul.
      In a doua varianta, intr-un bidon de 30 l, am pus urzici si tataneasa proaspete (frunze + tulpini), un pic peste 1/2 din volum, apoi am umplut cu apa. Am tinut amestecul la caldura, afara, pana nu mai facea spuma. Am diluat la fel cu apa statuta si am turnat la radacina. Singura problema este mirosul dezgustator. Din cand in cand (la una-doua zile) amestecam maceratul cu un bat zdravan.

  3. Dani spune:

    Respectele mele ! Sper, sa ajung si eu la asa recolte peste ani, ca inca-s incepatoare in ale legumelor. Am ramas in extaz, 90 de rosii pe o radacina ? Nici nu-mi pot inchipui, cum ar fi sa culeg asa o gramada de rosii. Ma aduc sa visez o rosie incarcata, ca un pom de Craciun …

    • nelucraciun spune:

      Multumesc pentru apreciere. Recolta buna se datoreaza mai ales unui concurs de imprejurari deosebit – soiuri bune, rasaduri sanatoase, pamant bun, odihnit un an (parloaga), arat toamna tarziu, rezerva buna de umiditate in sol, pastrata si de buruieni nu prea inalte-mulci verde, sistem radicular orientat spre adancime din cauza udarilor rare, udari la fir, abundente, cu apa de ploaie din bazinul de 2000 de litri, pana s-a terminat, apoi din fantana, am evitat sa folosesc apa de la retea, stropire cu ingrasaminte foliare naturale din urzica si tataneasa, copilire superficiala…cam atat. Din pacate nu am reusit sa mentin mica cultura sanatoasa pana la caderea brumei, din cauza daunatorilor care au aparut mai tarziu (am un alt articol despre acestia).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s