Din nou despre decreţei şi sistemele de pensii

Două articole publicate astăzi în Ziarul Financiar readuc în atenţia opiniei publice marile dificultăţi şi perspectivele extrem de sumbre ale sistemului de pensii de stat din ţara noastră. Nu am să reiau ideile prezentate aici şi aici, mai ales că am mai discutat despre această problemă, în câteva rânduri, pe blog, de exemplu aici sau aici sau aici dar şi aici.
Deşi problema este încă foarte actuală şi va rămâne actuală multă vreme de aici încolo, nu doresc să mă întind cu o sinteză a celor scrise în articolele citate, dar şi în alte două-trei articole.
Vreau doar să fac câteva remarci în legătură cu decreţeii şi contribuţia lor la sistemul de pensii. Chiar dacă marea lor majoritate (şi aş extinde perioada decreţeilor până la cei născuţi în septembrie 1990, inclusiv) se află în plină activitate, chiar dacă contribuţia lor la sistemul de pensii este, în prezent, esenţială, nu pot să nu remarc că o bună parte dintre aceştia, poate jumătate, poate mai mulţi, nu cotizează la sistemul public românesc de pensii. Ei sunt în rândurile celor mai activi dintre români, cei care au ales, ca unică soluţie de supravieţuire, ca cea mai sigură formă de evitare a dezastrului naţional creeat de politichia dâmboviţeană, exodul.
Ei nu cotizează astăzi pentru părinţii şi bunicii lor, ei cotizează astăzi pentru părinţii şi bunicii de pe meleagurile unde au găsit un loc de trai.
Ei nici nu vor primi pensie de la sistemul public românesc de pensii.
Iată cum se dovedesc greşite calculele celor care afirmă că pentru decreţei nu vor fi pensii decât în cuantum de maxim 15% din salariul fiecăruia.
Şi încă nu am luat în seamă toate aspectele. Dacă ţara se va redresa economic şi eu sper şi consider că se va redresa, va creşte numărul populaţiei active, implicit al celor care cotizează. Încă mai sunt resurse umane nefolosite în momentul de faţă.
Iar o economie prosperă atrage forţă de muncă din exterior. Care va cotiza la sistemul public de pensii.
Situaţia actuală a sistemului public de pensii este, desigur, dezastruoasă. Dar aceasta se poate redresa pe măsura redresării economiei naţionale. Iar apartenenţa euro-atlantică a ţării va îngrădi tot mai mult marja de manevră a clasei comunistoido-fanariotarde, responsabila principală a dezastrului economic. Mai ales acum, după experienţa crizei greceşti şi după criza flancului sudic.
Iată de ce cred şi nu este o simplă impresie, că aceste articole publicate astăzi în Ziarul Financiar, reacţiile şi dezbaterile din media care au urmat şi încă urmează, sunt doar o formă de manipulare a opiniei publice pentru atragere spre sistemul de pensii private.
Desigur, nu cred că, în sine, este ceva rău în scopul dorit de cei care au declanşat campania, dar manipularea rămâne manipulare, chiar dacă poate produce efecte benefice pentru oameni. Mai ales că nu avem nici o garanţie că banii depuşi în sistemul privat de pensii sunt în siguranţă şi că partea din creşterea de capital care se întoarce la deponent este una corect calculată.