Hărţi istorice. Districtul (domeniul, plasa) din dreapta Pogoniciului inferior. Domeniul Fondului religionar romano-catolic Chevereş.

Este binecunoscută istoricilor forma străveche, precomitatensă, de organizare a populaţiei medievale din teritoriul numit, mai târziu, Banat: districtele. Acestea se formau prin asocierea câtorva zeci de sate, grupate în jurul unei aşezări mai răsărite, un târg, o cetate, chiar un oraş. Toate administraţiile (otomană, imperială, maghiară, românească – până la reforma administrativ – teritorială din 1968) care s-au perindat în Banat, au preluat, sub o formă sau alta, trediţionala organizare districtuală a populaţiei româneşti.
Între districtele bănăţene medievale neprivilegiate documentele vremii amintesc despre districtul Cheri (magh. Cseri). Acesta era situat, după toate probabilităţile, în unghiul format de malul drept al Pogoniciului inferior (limită vestică) şi malul stâng al Timişului, cam între localităţile actuale Uliuc şi Ohaba Forgaci (limită nordică). În sud, limita districtului urma, de asemenea, malul drept al Pogoniciului, aproximativ între localităţile Duboz şi Valea Mare. Iar limita estică, fără a fi delimitată de vreun curs de apă, urma, aproximativ, linia dintre satele Ohaba Forgaci şi Valea Mare.
Nu este cunoscută localizarea cetăţii / târgului / mânăstirii Cheri. Cele mai multe dintre opiniile istoricilor plasează reşedinţa districtului în hotarul localităţii Sacoşu Turcesc, probabil undeva între această localitate şi Chevereşu Mare. După dispariţia, fără urme, a localităţii de reşedinţă şi a conventului minorit de acolo, centrul administrativ s-a mutat la Chevereşu Mare.
Cert este că, imediat după cucerirea Banatului de către imperiali, una dintre plăşile districtului Ciacova, plasa Timiş, îşi avea reşedinţa la Chevereşu Mare. În paranteză fie spus, pe atunci mai exista, la SV de Vârşeţ, un sat populat de sârbi numit Chevereşu Mic.
Spre sfârşitul perioadei imperiale din istoria Banatului (începând cu anul 1776), înainte de cedarea către Ungaria, teritoriul provinciei a fost împărţit în domenii (nobiliare). Această împărţire pe domenii avea să o suprapună pe cea administrativă, comitatensă. Unele dintre aceste domenii au fost scoase la licitaţie şi vândute. Altele au rămas în proprietate camerală. Domeniile Ciacova şi Chevereş au fost atribuite episcopiei romano-catolice cenădene (cu reşedinţa episcopală la Timişoara), constituind Fondul Religionar Romano-Catolic Timiş.
O hartă cadastrală întocmită de către Gottfried Weise, inginer imperial districtual, datată 16 mai 1812, ne oferă informaţii despre terenurile Fondului religionar, împărţit în două domenii, Ciacova, cuprinzând 9 localităţi şi Chevereş cu 20 de localităţi.
O altă hartă, întocmită în anul 1842 de către Giba, Antal – inginer topograf districtual,  ne oferă informaţii detaliate privind întinderea şi componenţa proprietăţilor funciare ale celor două domenii (Ciacova şi Chevereş) aparţinând Fondului religionar (bănăţean) romano-catolic, la momentul respectiv. Există diferenţe, în general în plus, în mărimea suprafeţelor terenurilor agricole aparţinând Fondului, în majoritatea localităţilor. De asemenea, în domeniul Ciacova, apar încă patru localităţi care nu se regăseau pe harta din anul 1812.
Domeniul Chevereş al Fondului religionar Timiş cuprindea terenuri situate în 20 de localităţi din comitatul Timiş: Chevereşu Mare, Sacoşu Turcesc, Dragşina, Sârbova, Hitiaş, Racoviţa, Drăgoieşti, Ficătar, Ohaba Forgaci, Căpăt, Bacova, Buziaş, Silagiu, Vucova, Niţchidorf, Duboz şi din comitatul Caraş-Severin:  Izgar, Vermeş, Ersig, Berzovia. Dintre acestea, localităţile Ersig şi Berzovia se află în teritoriul din stânga Pogoniciului, în timp ce câteva localităţi situate în dreapta râului făceau parte din domeniul Ciacova al Fondului religionar Timiş: Uliuc, Icloda, Unip, sau erau afara domeniilor fondului (Blajova).
Harta originală era orientată cu sudul în sus. Aceasta este explicaţia pentru denumirile de localităţi care apar răsturnate în decupaje: am rotit, cu 180 de grade, fiecare decupaj. De asemenea, am prelucrat fragmentele de hartă atenuând culorile suprafeţelor adiacente localităţilor prezentate.

Semne convenţionale. Nu am reuşit să traduc una dintre poziţii, acolo am lăsat textul original în limba maghiară:

Berzovia (Jidovin, înainte de unirea Banatului cu România) localitatea cea mai sudică a domeniului, exclavă situată la sud de Pogonici, pe malul stâng al râului Bârzava. Astăzi în judeţul Caraş-Severin.

Bacova şi Buziaş, localităţi din estul domeniului, aflate astăzi în judeţul Timiş. Bacova era sat de colonişti germani iar Buziaşul, vechi sat cu populaţie românească, primise un număr însemnat de colonişti germani. Buziaşul avea să devină, după dezvoltarea sa ca staţiune balneară, care a urmat descoperirii apelor minerale, reşedinţa plasei cu acelaşi nume.

Căpăt şi Racoviţa, două localităţi cu populaţie românească situate în nordul domeniului, aflate astăzi în judeţul Timiş

Chevereşu Mare, reşedinţa domeniului, aşezare de români, alături de care fuseseră colonizaţi funcţionari şi alţi slujbaşi ai Fondului Religionar Timiş,  ai plasei, ai ocolului silvic şi ai staţiei de poştă. Astăzi în judeţul Timiş.

Dragşina, sat din nord-vestul domeniului, astăzi în judeţul Timiş. Veche localitate de români, cărora aveau să li se adauge, la începutul secolului XX, un număr important de colonişti maghiari. Mai multe hărţi topografice din secolele XVIII şi XIX indicau, în vestul hotarului satului, pe Timiş, urmele unei vechi fortificaţii, posibilă locaţie a cetăţii Cheri, dar mai degrabă a unuia dintre forturile turceşti plasate de otomani pe Pogonici şi pe Timiş, graniţă a eyaletului de Timişoara cu Banatul de Lugoj-Caransebeş la răspântia dintre secolele XVI şi XVII.

Hitiaş şi Sârbova, două localităţi cu populaţie românească din nordul domeniului, astăzi în judeţul Timiş.

Ersig, localitate cu populaţie românească situată în sudul domeniului. Astăzi în judeţul Caraş-Severin.

Duboz (astăzi în jud. Timiş) şi Izgar (astăzi în jud. Caraş-Severin) sunt două localităţi cu populaţie românească situate în sudul domeniului.

Niţchidorf (Nitzkidorf), sat de colonişti germani situat în centrul domeniului. Astăzi în jud. Timiş.

Ohaba Forgaci, Ficătar şi Drăgoeşti. Trei sate situate în lunca Timişului, în nord-vestul domeniului. Astăzi în judeţul Timiş.

Silagiu, sat cu populaţie românească, situat în partea central-estică a domeniului. Astăzi în judeţul Timiş.

Vermeş, altă aşezare cu populaţie românească, situată în sudul domeniului. Astăzi în judeţul Caraş-Severin.

Vucova şi Sacoşu Turcesc, localităţi din centrul domeniului. Amândouă sate cu populaţie originară românească, situate astăzi în judeţul Timiş. La Vucova avea să fie colonizată o populaţie semnificativă de etnici slovaci.

Pe teritoriul districtului (domeniului, plasei) din dreapta Pogoniciului inferior aveau să fie fondate, la răscrucea dintre secolele XIX şi XX două noi aşezări colonizate cu populaţie maghiară: Tormac şi Otveşti.
Deci, începând cu sfârşitul secolului al XVIII-lea, au existat mai multe tentative ale autorităţilor de a sparge blocul etnic compact românesc al districtului, prin colonizarea de populaţii germane, maghiare şi slovace, de religie romano-catolică sau reformată, prin înfiinţarea de aşezări noi (Bacova, Niţchidorf, Tormac, Otveşti) sau prin aşezarea colonilor alături de români, în general ca populaţii minoritare (Chevereşu Mare, Berzovia, ş.a.), dar şi în număr mai mare, comparabil cu cel al autohtonilor (Buziaş, Dragşina, Vucova).
Harta din care am extras decupajele se află în domeniul public întrucât drepturile de autor asupra sa au expirat. În Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii şi în alte ţări, termenul dreptului de autor este valabil pe durata vieţii autorului plus 70 de ani.

Publicitate