Tomatillo este o legumă din familia roşiilor, cu gust acrişor. Se foloseşte pentru salate sau se găteşte, în ciorbe sau în sosuri:
Fotografie de skvidal pe Flickr
Este o plantă care se autoînsămânţează, motiv pentru care a fost adoptată, în special de către permaculturişti.
Fotografie de Ned Raggett pe Flickr
De formă rotundă, mai mici decât roşiile, fructele de tomatillo se recoltează când învelişul membranos începe să crape şi să se usuce:
Fotografie de Sardonic G pe Flickr
Tomatillo este o plantă originară din Mexic, unde creşte ca plantă perenă.
Fructele coapte pot fi, sub membrană, verzi, galbene, violete sau chiar roşii.
Pentru polenizare este nevoie de două sau de mai multe plante. Rareori o plantă izolată fructifică.
Fotografiile care ilustrează articolul au fost publicate de autorii lor sub licenţă Creative Commons.
He-he, multadoratul, de catre mine, physalis! Sunt fan-fan-fan. Dulceata/gem/compot mai bune, din aceste ..fructe, la urma urmelor, rareori gasesti. Pana si in conditii de apartament creste, cu, fireste, conditia de a i se asigura un minimum de confort: lumina, temperatura, care sa nu scada sub 17 grade noaptea, dar nici peste 27-28 ziua, un substrat civilizat de fertil, si, desigur, multa-multa lumina, de preferat fara raze de soare directe.
Minunata planta!
buna dimineata,as avea o rugaminte la dvs,retete de tomatillo si daca sunteti interesat va pot da
Eu nu am cultivat inca tomatillo, dar daca intervalul de temperaturi e atat de strict, inseamna ca nu-l putem aclimatiza in gradinile noastre de campie din jurul paralelei 45?
Asta nu-i neam cu Papalaul???
Ba da, dar si cu rosia, cu cartoful, cu ardeiul…papalaul (Physalis alkekengi) este peren, foarte rustic, invaziz – dar e frumos si fructele sale sunt cautate de cunoscatori.
Daaa.. da’ ii mai poetic cand ii zicem THOMATILLOOO…Asta-i varul lui mai mic…
Asa-i!