Ma tot gandesc daca am dreptate sau nu, atunci cand afirm ca aducerile aminte ale intamplarilor care s-au derulat mai de mult imi sunt mai proaspete in memorie decat cele de data mai recenta.
Inca de pe vremurile de inceput ale comunismului in Romania, tata ramasese un mic capitalist, nu stiu cum reusise sa pastreze un tractor german Lanz Buldog cu care facea transport de marfuri la o fabrica din oras, care se numea “Bumbacul”. Avea pe atunci un ajutor de nadejde, mechanic si sofer, bun la toate, pe numele lui Ricu, baiat fain, dar un pic balbait la vorba.
Ricu asta avea niste povesti fermecatoare pe care ni le spunea seara la cina. Eu si prietenii mei eram gura cascata, aproape nici nu clipeam. Una din povesti, care ne placea cel mai mult, era cea cu Mita, poveste pe care am ascultat-o de mai multe ori, la cerere.
Ricu sustinea ca nu e numai poveste, ci ca s-a intamplat cu adevarat.
Carutza in care erau doi jandarmi si-un detzinut mergea la trap, grabita sa ajunga la post. Barbatul cu mainele legate in catushe parea resemnat de situatzia in care se afla. Dupa marginea izlazului carutza intra intr-un lan de cucuruz de nu i se vedeau capetele si marginile. Dintr-un salt omul cu catuse la maini sari din carutza, se poticni, cazu si se ridica, apoi se facu nevazut.
Varfurile tuleilor demascau directia fugarului, pana cand intrara la loc in repaos. Fastacitzi si surprinsi, jandarmii oprira carutza, unul lua arma si slobozi trei gloante in directia tuleilor care mai frematau. Cateva ciori speriate croncaneau intrigate. Fugarul a reusit sa scape.
Ion a lui Dogan isi dadu obstescul sfarsit la inceput de septembrie, rapus de o boala necrutatoare numita rac. A fost inmormantat crestineste, dupa ritul ortodox, la cimitirul comunal, intr-un loc din apropierea capelei baronului Frekott. Nevasta raposatului, pe nume Floare, respecta cu sfintzenie traditia inradacinata din moshi stramoshi si, dupa cateva zile, se intoarce la locul de veci al raposatului. Aici are de indeplinit un ritual sfant. Sa se cante si sa boceasca, exprimandu-si astfel durerea si parerea de rau pentru pierderea sotzului iubit.
-Ioane, Ioane, hai acasa !!!, glasui femeia printre suspine si lacrimi.
Ca din fundul pamantului se auzi un ecou nedeslusit.
-Las-ca vin !!??
Pe Floare o trece un fior. “Sa stii ca Ion s-o facut strigoi !!??” Brusc se opri din plans si cauta calea cea mai scurta catre poarta cimitirului. Drumul spre casa i s-a parut mai lung ca niciodata.
Ricu zicea de Mita ca era un fel de pezevenghi caruia-i placeau mult farsele.
Odata, aflandu-se in tren, a legat intre ele, cu sarma, niste cotaritze mari, pline cu marfa pentru piatza de legume. Cotaritzele erau ale svaboaicelor ce mergeau la piatza din Nitchidorf. In statie personalul statea doar un minut-doua. Trenul a plecat cu tot cu cotaritze si cu svaboaice, spre hazul lui Mita.
Altadata, un magar care-si astepta stapanul legat fiind de un stalp, simtzi ca parul din urechi ii ia foc. Era chishtocul de tzigare aruncat de Mita in urechea bietului magar. Mita era curios sa vada reactia magarului, mai ales ca in spinarea lui erau ulcele si oale de lut, care trebuiau duse la targul de la Bocsa. De oale si ucele s-a ales praful.
Scapat de jandarmi Mita a stat pana noaptea in lanul de cucuruz. Isi aduse aminte de capela baronului Frekott din cimitir. Nimeni nu-si inchipuia ca cineva se poate ascunde acolo. Atunci cand Floare l-a chemat pe Ion sa vina acasa, Mita i-a raspuns si i-o zis ca vine !!!
Vestea ca Ion s-o facut strigoi a ajuns repede si la postul de jandarmi, carora li s-a parut ceva suspect. Unul din jandarmi si-a adus aminte de Mita. Dac-o fi chiar el !!
Intr-o noapte potera a pornit spre cimitir. La capela lui Frekott lipsea lacatul de la usa. Cu parul zbarlit, aproape valvoi, unul din potera impinse usa capelei, care scartai prelung. Intr-unul din cosciuge sforaia Mita.
Distractia cu Floare l-a costat o alta pereche de catushe.
De fiecare data cand ne povestea, Ricu nu uita sa ne zica ca povestea-i cat se poate de adevarata si ca s-a intamplat la Sosdea, satul de unde era el.
O fi fost asa, n-o fi fost asa !!??
Tiberiu Marcovici
Timişoara, Decembrie 2012
Nelucraciun's Blog 