În week-end am montat solarul

Iată, în sfârşit, ieri şi astăzi mi-am făcut vreme să montez solarul cumpărat astă-vară de pe e-bay!
Solarul are structura din profile de aliaj de aluminiu, iar pereţii şi acoperişul sunt din plăci de policarbonat celular. Faţă de alte materiale uzuale folosite la construcţia serelor şi solariilor, policarbonul prezintă mai multe avantaje cum ar fi rezistenţa mai bună la impact şi flexibilitatea. Foliile duble de policarbonat transmit cca. 75-80 % din lumină şi reduc pierderea de căldură la 40 %.
Preţul plătit în urma licitaţiei a fost de 150 de euro. Săptămâna trecută am văzut si la unul din magazinele Praktiker solarii identice. Costă ceva mai mult de 10 milioane (lei vechi).

Am delimitat, încă din toamnă, o suprafaţă din mijlocul grădinii de la oraş, egală cu suprafaţa solarului. Adică 2,5 x 2,5 m. Total 6,25 mp. Nu e mult, dar e suficient pentru experimentele pe care doresc să le fac.
Am săpat o groapă de vreo 30 cm. adâncime şi am împrăştiat pe alte straturi pământul scos. Acolo este cea mai însorită zonă din grădina mea, aproape în fiecare an am avut plantate tomate si nu am dorit să refolosesc acel sol.
Am imprăştiat pe fundul gropii crengăraie şi alte resturi vegetale. Apoi am pus pământ luat din altă parte, compost de producţie proprie, din nou pământ, din nou compost plin de râme roşii, apoi pământ şi nisip. Am cumpărat şi un sac mare de turbă adusă din Lituania, dar nu m-am hotărât incă dacă să o folosesc.

La urmă am făcut o mică fundaţie din cărămizi. Am adus-o la orizontală cu ajutorul unei nivele cu bulă şi al unui dreptar lung.

Apoi am trecut la asamblarea structurii din aluminiu, ceea ce mi-a luat cea mai mare parte a zilei de sâmbătă. Am lucrat singur, deşi în instrucţiuni scria că sunt necesare două sau chiar trei persoane. Să nu mint, mi-am confecţionat şi patru slugi (patru tutori din fier beton, din cei pe care îi folosesc la roşii + patru bucăţele de sârmă) care, înfipte în pământ m-au ajutat la susţinerea părţilor de structură până am ajuns la un montaj stabil.

Până s-a lăsat întunericul am reuşit să plachez acoperişul şi pereţii laterali în întregime, iar cei frontali doar parţial. Am asamblat şi fereastra.
Duminică nu m-am prea ţinut de treabă, am fost chiar şi muştruluit de către o vecină neoprotestantă, care se întorcea de la rugăciune, în timp ce eu munceam. Am terminat de placat şi am montat chiar şi uşa.

Mai sunt unele mici detalii de pus la punct, cum ar fi sistemul de fixare a ferestrei în poziţia deschis şi mai ales retrasarea sistemului de cărări, astfel încât să am acces, la orice plantă, fără să calc vreun strat. Şi neapărat trebuie să mă gândesc la un sistem de ancorare cât mai simplu şi mai eficient! Vine vara, cu furtunile ei!
De grindină nu mi-e teamă, însă de vânt da!

Update: Iată că de ce ţi-e frică nu scapi! Lipsa timpului liber a făcut să nu pot realiza decât o ancorare superficială a solarului şi, astă noapte (18 spre 19 martie), în condiţii de vânt puternic, dar nu de furtună, sera mea s-a dus naibii! Din cele 5-6 ancore (bare din fier beton, înfipte în pământ cca 1 metru, cu o câte o buclă la capătul exterior, care apăsau pe bara inferioară în formă de L a peretilor), una singură a rămas să susţină structura. Structură care a pivotat în jurul acelei ancore, s-a torsionat, un număr de trei bare rupându-se în punctele slabe, adică acolo unde aveau găuri pentru montare cu şuruburi şi piuliţe. Majoritatea panourilor din policarbonat au zburat prin grădină, trei au trecut gardul în stradă, una oprindu-se imediat pe trotuar, dar celelalte două traversând prin locuri nepermise. Le-am adunat degrabă, aşa cum eram, în pijama şi papuci, dimineaţa devreme, pe ploaie. Seara, când m-am întors de la muncă, am constatat că nu lipseşte niciuna. În schimb lipsesc destule cleme elastice pentru montarea panourilor pe structura din aluminiu. Iată dar cum, deşi este un produs destul de răspândit, acest tip de solar nu face faţă unui vânt puternic prin propria soluţie constructivă, necesitând consolidări serioase.

Publicitate