De Sân’Pătru în grădina mea (2)

La mijlocul lunii mai am transplantat, în grădina mea de la oraş,  câteva specii de plante aduse de la 1000 m altitudine, din munţii Semenic, Wolfsberg. Toate, cu excepţia celor câteva fire de coada calului s-au prins. Unele specii cresc spontan şi la noi, la câmpie, altele pot fi văzute doar la munte.
Cel mai bine par să se simtă frăguţele care, între timp, au înflorit şi au fructificat. Acum sunt în faza producerii de stoloni.
2013.06.29 Fragute
O plantă interesantă, asemănătoare margaretelor, cu flori mari, galbene, numită lăptucul oilor sau, pe latineşte, denumite aşa în amintirea contelui transilvan Teleki, Telekia speciosa:
2013.06.29 Flori Telekia speciosa sau Laptucul oilor
În mediul lor natural, pe lângă pâraie, cresc înalte, până la 2 metri, în pâlcuri compacte.

2013.06.30 Floare Telekia SpeciosaÎncerc şi aclimatizarea afinelor sălbatice, de munte. Anul trecut nu am reuşit. Acum se chinuie să supravieţuiască:

2013.06.29 Afin autohton de muntePe lângă afine am adus şi două tufe de merişor:

2013.06.29 MerisorÎncerc şi aclimatizarea cimbrişorului de munte. Nu a pierit, dar parcă e tot mai rar, în favoarea ierburilor montane însoţitoare:

2013.06.29 Cimbrisor de la munte

Iată şi o fotografie din 2 iunie, când cimbrişorul era în floare:

2013.06.02 Cimbrisor de munteAm completat, în golurile rândurilor de zmeură, cu câteva beţe aduse de la munte. Nu le-am mai fotografiat de astădată, dar majoritatea s-au prins, integrându-se culturii:

2013.06.29 Cultura zmeuraAm adus şi o tufă de măcriş, căruia pare să-i priască la câmpie:

2013.06.29 Macris de la munteAm mai adus şi două tufe de sunătoare, care au înflorit, dar acum sunt în stadiul coacerii seminţelor. Din păcate nu am decât o fotografie din 2 iulie, când erau îmbobocite.:

2013.06.02 SunatoareAm adus şi o tufă de margarete, care sunt trecute:

2013.06.29 Margarete de la munteAceeaşi tufă fotografiată pe 2 iunie:

2013.06.02 MargareteÎn afara celor fotografiate, s-au mai prins, deocamdată, doi brăduţi minusculi şi strâmbi, pe care i-am plantat în ghivece, şi câteva tufe de ferigă.

About nelucraciun

I'm a young spirit in an old body.
Galerie | Acest articol a fost publicat în Banat, eco, Foto, Fotografie, Grădină, Imagini, Natură, Timişoara, Uncategorized și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la De Sân’Pătru în grădina mea (2)

  1. s'anda spune:

    la afine… tre’ pregatit terenu’ :pus rumegus de conifere,kk de cal, sapat , neste nisip si apoi pus afinu’…daca nu… chin mult: fara flori,fara fructe.Deageaba dam noi cu vrajeala !daca nu are parte de cei-i plce lui ,nu vrea si gata…

    • nelucraciun spune:

      Da, eventual niste sol de la munte, niste ace de conifere, samd. Unele dintre acestea le-am folosit. Mai e problema umiditatii potrivite, care, si asta, sa zicem, o rezolvam. Ce ne facem insa cu clima, cu arsita verii de la campie? Punem plase, ca la rosii? E suficient?
      Eu doar experimentez. Anul trecut nu am reusit cu afinii de munte. Dar sunt perseverent. Daca merge cu brazii, cu ferigile, samd, de ce nu ar merge si cu afinii autohtoni de munte?
      Uite, experimentul compostului din amestec in care frunzele de nuc au reprezentat cel putin 30%, mi-a reusit. S-a umplut de rame rosii si acum cresc tomatele, ardeiul, gulliile si varza intr-o veselie in straturile alimentate cu acest compost. In straturile unde nu am pus compost, e cam jale. Desi ud periodic cu ingrasamant lichid din urzica + tataneasa si cu ceai din zat de cafea (din care adun, lunar, cca. 10 kg). Dar zatul de cafea devine activ dupa descompunere, mai mult de un an. Iar cu extrasul lichid din urzica si tataneasa inca nu sunt lamurit.

  2. s'anda spune:

    M’da !..Am luat si eu acu’ vreo 8 ani 2 afini sa am si eu acolo-sa de gust.Dar dupa 3 ani de sapa, apa, pamant de gradi’ si alte, a pierit primul ,primavara ,si pana sa ma dumiresc toamna era uscat si celalalt.Nu promit ca prea curand,…dar cineva la marginea orasului,se lupta in primavara sa infiinteze o mica plantatie,…si in putinul meu timp liber,am sa trec sa vad ce-a realizat si…voi comenta.Cat priveste compostul…..eu nu folosesc ,..inca!!!Prefer gunoiu de grajd-oaie,cal,vaca,gaini,…SFANT!!!cat am acest preparat ,eu sant multumita.De anul trecut folosesc si zama de urzica-imputzit liquid-dar fenomenal ca rezultate.Daca-i pun sapun dizolvat,am un insecticid[cred ca fug carcalacii doar de duhoare],daca nu am un ingrasamant de care sant multumita.Cat despre tataneasa ,mi-au iesit 3 plante din semintele acelea si inca nu le-am atacat,sa mai creasca ,sa se inmulteasca.

    • nelucraciun spune:

      Nu contest eficienta gunoiului de grajd. Mai ales daca e mranita, cum am eu o gramada de vreun camion, la tara. Dar mi-e frica sa nu aduc oarece coropisnite, asa ca o cam las in pace, fac compost, in cativa ani ajung sa pun peste tot, pun mulci, putrezeste si asta si reproduce exact procesul din natura. Natura nu produce compost, decat, poate, accidental. Mai imprasti si cu zat de cafea, pun si eu extras puturos de urzica + tataneasa, la radacina, dar nu sunt foarte multumit de acesta.
      Atentie cu tataneasa, e f. invaziva, o smulgi si rasare iar dupa o vreme. Daca o cosesti, poti obtine si cinci recolte anual.

  3. SB spune:

    Afinii ( si toate plantele din familia lor ) au nevoie de ciuperci simbiote cu care formeaza asa numita micoriza ericoida. Fara micoriza respectiva nu pot rezista in alte locuri, mai ales ca sunt adaptate sa creasca intr-un sol acid ( paduri de brad ). Se poate sa aveti succes daca luati planta cu mult pamant in jurul radacinii, ca sa aduceti si miceliul ciupercii simbiote.

    • nelucraciun spune:

      Multumesc, pe asta nu am stiut-o. Am luat tufele cu pamant, dar nu stiu daca destul de mult. Oricum, avem planificata inca o plecare prin acele locuri, mi-am notat sa aduc o punga de pamant din preajma tufelor de afin.
      Si pentru merisor e valabila cerinta?

  4. SB spune:

    Da, sunt din aceeasi familie – ericaceae, genul vaccinium. De la ericacee deriva si denumirea micorizei – ericoida. Si cu transplantatul afinului am citit ideea in cartea lui Sepp Holzer ( cred ) care e tradusa in editura TEI.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s