De Sân’Pătru în grădina mea (3)

Astăzi despre alliacee. Adică despre ceapă şi despre usturoi. Dar nu despre cele obişnuite.
Iată, usturoiului sălbatic i-a crescut tija florală, dar în loc de flori are bulbili:

Varietatea pe care am adus-o în grădină, Allium vineale var. compactum, are numei bulbili în inflorescenţă. Varianta comună (Allium vineale, engl. crow garlic, alte denumiri pur sau samurasla) are şi un smoc de floricele printre bulbili.
Ca plantă însoţitor este benefică pentru pomii fructiferi, solanacee (rosii, ardei, cartofi, etc), crucifere (varză, broccoli, varză creață, etc), morcovi. De evitat în apropierea fasolei, a mazărei sau a pătrunjelului. Respinge melcii, afidele, fluturii morcovului, viermii verzei. Frunzele au utilizări culinare, înlocuind arpagicul oriental. Bulbii subterani conţin substanţe antioxidante.

O varietate de usturoi care creşte spontan, an de an, în grădina mea, este usturoiul peren. Formează o tijă florală, la fel ca usturoiul sălbatic, pe care cresc bulbili, poate şi câteva flori:

Bulbilii, la etaj, formează mici plăntuţe:

Echivalentul usturoiului peren, la ceapă, este Ceapa de Egipt sau Ceapa umblătoare (Allium cepa proliferum). Am primit de la fiică-mea cea mare, Alexandra, un ghiveci cu trei plante. Două au format tije florale purtând bulbili. Bulbilii formează, la etaj, un mănunchi de plăntuţe. Când tija florală se frânge, bulbilii se împrăştie şi cresc noi cepe, la oarece distanţă. De aici şi numele de ceapă umblătoare. Este o plantă rezistentă la îngheţurile zonei 5:

Cam atât, pentru astăzi, despre soiuri mai puţin obişnuite de aliacee.

Publicitate