Scrisori din America. O splendoare de parc numit Morton Arboretum

Deabia aștept să plece odată Baba Iarna asta urâcioasă care nu întotdeauna-i frumoasă , ba câteodată-i distantă și rece, cu vânt înghețat din Nord, și să mă-ntâlnesc cu splendorile din parcul meu preferat din Lisle , nu departe de noi, cum zic americanii, cam la jumătate de oră cu mașina.
Cum parcul ăsta minunat numit Morton Arboretum n-a răsărit din nimic, sigur că am fost interesat de pionierii care au trudit și au pus bazele la înălțarea lui.

Coborâm puțin în secolul care a trecut de multișor și descoperim un personaj de la care se trage denumirea actuală a parcului. Acesta a fost Joy Morton (1855-1934), omul care pe la anul 1885 pusese pe picioare o companie de exploatare a sării foarte profitabilă. Motto-ul familiei Morton era foarte simplu : “Plantează copaci”.
Dragostea de copaci și de natură a lui Joy i se trage de la părinții lui din Nebraska.
Mama sa, Caroline, a iubit enorm grădinăritul, pasiune de care s-a molipsit și fiul.

Piatra de temelie a actualului arboretum putem spune că s-a așezat în 1921 și a început cu 178 acri (0,72 km patrati). A fost o muncă titanică la care s-au înhămat dr. Charles Sargent și arh. O. Simonds. Au fost ani de documentare și muncă asiduă, vizite la cele mai importante parcuri de același gen din Europa. În 1934, când Joy Morton a decedat, parcul se întindea pe o suprafață de 735 acri.

Ca un eveniment important în lumea iubitorilor de natură aș menționa faptul că în 1854 Sterling Morton și soția sa Caroline au decretat ziua de 10 aprilie în Nebraska ca fiind “Arbor Day”, adică ziua arborilor, o zi care se sărbătorește cu mare bucurie aici în fiecare an.
Astăzi suprafața parcului a ajuns la 1700 acri și ocrotește 220.000 plante, reprezentând 4300 de specii din lumea întreagă. Speciile de arbori se ridică la câteva mii. Cercetarea este aici la ea acasă. Un laborator de cercetare și un pavilion multifuncțional întregesc dotarea. Pavilionul adăpostește un restaurant cochet, unde se produc evenimente diverse, conferințe, întruniri de tot felul, nunți.
Pavilionul are o terasă cu vedere spre lac. O sală mare de expoziții și un magazin cu produse de artă întregesc complexul. Mai mult nici nu pot spune. Trebuie văzut. Regret că este departe cum de altfel sunt și bunii mei prieteni.

Dacă pentru Morton Arboretum am numai cuvinte de laudă, de altfel binemeritate, nu același lucru îl pot spune despre Parcul Dendrologic de la Bazoșul Nou, de lângă Timișoara. Acest parc s-a născut prin strădania contelui Ludovic Ambrozy, care a fost ambasador al Austro-Ungariei în Statele Unite.

Un împătimit al naturii, contele a populat pădurea aparținând moșiei familiei cu zeci de specii botanice de pe continental nordamerican, în special de la arboretul Universității Harvard. În 1934 parcul a fost cumpărat de Casa pădurilor Statului și a fost dat în folosință Institutului de Cercetări Silvice. După o perioadă de propsperitate parcul s-a extins la cca. 60 ha. și cuprindea Parcul Mare, Parcul American și mai multe pepiniere. Prin schimburi internaționale s-a ajuns la îmbogățirea fondului botanic cu exemplare de pe cinci continente.

Prin anii 70 ai secolului trecut, pe vremea când vizitam mai des locul, parcul arăta încă binișor. Alei bine întreținute și plăcuțe cu denumirea speciei, în limba latină, nu lipseau de la exemplarele importante.

Am revăzut parcul în urmă cu 3-4 ani. M-a apucat plânsul!! Aproape totul a rămas în paragină, inclusiv clădirile din parc. Îndemnurile turistice de pe diversele site-uri nu mai au nici o acoperire.
Pe mâna cui o fi apucat bietul parc??? Se pare că nu are nici un stăpân sau, dacă are, trebuie tras de urechi!!! Domnilor guvernanți locali, duceți-vă să vedeți ce s-a întâmplat!! Dați-l de pomană unor entuziaști împătimiți de natură, să aibă grijă de el. Contele care a pus atâta suflet s-ar răsuci în mormânt dacă ar vedea cum arată acum.

Vreau să fiu bine înțeles. Nu sunt genul de om care vede numai în bine occidentul și vede tot ce-i mai rău în România. Critic doar ca lucrurile rele să se indrepte şi parcul să revină la măreția lui de altădată. Și dacă se va întâmpla asta, voi scrie cuvinte de laudă binemeritate, cum am scris şi despre Morton Arboretum.

Tiberiu Marcovici, Naperville, Ianuarie 2014

About nelucraciun

I'm a young spirit in an old body.
Galerie | Acest articol a fost publicat în America, Banat, eco, Istorie, Natură, politică și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Scrisori din America. O splendoare de parc numit Morton Arboretum

  1. vasile spune:

    Foarte frumos, pacat ca n-am preluat din occident decat partea de show si viciile, nu modul in care muncesc si se organizeaza, pastrarea obiceiurilor si traditiilor,, grija manifestata pentru om, animale si natura, modul in care municipalitatile stiu sa-si intretina si sa puna in valoare spatiile verzi, parcurile, zonele de promenada, agrement, faleze,etc.
    Multumesc pentru articol.
    Weekend placut.

    • nelucraciun spune:

      Multumesc si eu pentru cuvintele dvs. Imi pare rau ca nu pot comenta pe Blogspot.

    • Tiberius spune:

      Se pare că presiunea societății civile asupra responsabililor de la conducere este prea mică sau uneori inexistentă așa că responsabilii nu răspund în fața nimănui. Aici lucrurile stau puțin altfel. Cred că media din România e prea tolerantă sau se ocupă mai mult de faptul divers decât de alte treburi mai importante.

  2. cafeauata spune:

    Frumos tare uriasul parc! Pentru doar jumatate de ora de mers cu masina, merita sa dai o fuga sa-ti incarci bateriile, zic eu. Candva ne mandream si noi cu parcul mare din Cluj, dar acum doi ani asa l-au cosmetizat ca nu a mai ramas mare lucru. Candva ne mandream si cu gradina botanica, acum nu mai e ce a fost. Aici nimeni nu da socoteala! Este una dintre marile diferente intre Romania si tarile din vest.

    • nelucraciun spune:

      Intr-adevar. Detaliul care face diferenta. L-as numi criza autoritatii, fara a dezvolta.

    • Tiberius spune:

      Prin anii 70 am facut o parte din stagiul militar în frumosul dv. oraș. Am avut fericita ocazie de a vizita Grădina Botanică care m-a impresionat. Sincer îmi pare rău să aud că nu mai este ce-a fost. Aș vrea să o revăd din nou cel puțin cum a fost odată.

      • cafeauata spune:

        Orasul (sau cel putin o parte din el) este la fel de frumos. Gradina Botanica, in schimb, si-a pierdut stralucirea, probabil din lipsa de fonduri, lipsa de interes, lipsa unui om dedicat. Motive se gasesc…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s