El este Oskar, are trei ani şi a devenit cuminte. Ea este Bela, încă nu are un an, şi rupe tot ce prinde. Cel mai mult le place să gonească.
Se regrupează:
Apoi aleargă umăr la umăr (sau aproape aşa)
V-am prezentat, pentru prima oară, labradorii noştri la joacă…
Superbi!!!!
Ador cainii mari, iar labradorii mi se par perfecti. Sa fie sanatosi si sa va bucurati de ei.
Multumesc de urare. Din pacate au mari probleme cu mustele care li se pun pe urechi si le produc rani. Nu mai stiu ce solutie-alifie-spray nu am incercat. De asemenea, pentru alungarea mustelor, dezinfectie cu var, capcane lipicioase si altele cu zahar, se prind multime dar vin altele, nu stiu de unde. La veterinar am intalnit si alti labradori cu aceeasi problema. Se pare ca este punctul lor slab, in sezonul cald.
ce frumosi sunt! e o mare bucurie sa ai caini lasati liberi si care sa aiba unde sa alerge asa. mi se pare expresia cea mai palpabila a libertatii.
Din pacate nu prea am timp sa-i scot. Ii plimb noaptea pe strazi, fara zgarda. Ziua exista riscul sa intalnim alti caini si atunci cu greu ii mai pot controla. Nu se bat, dar sunt foarte jucausi si cauta societatea. Daca simt un alt caine undeva, peste drum, tasnesc si exista riscul sa fie loviti de masini. In plus, daca intalnim oameni, obisnuiesc sa sara pe acestia, din aceeasi nevoie de joaca. Nu musca. In zgarda nu mai pot duce nici unul, daramite doi. Avem terenul asta de fotbal, unde i-am fotografiat, in apropiere si ii mai scoatem acolo, cand nu este activitate, sa goneasca.
Cat de dragalasi sunt! Mi-am dorit mereu un labrador, dar la noi pe catei i-a adus mereu sotul de pe strada si am crescut ce s-a nimerit :-). Oricum, din cersetori toti au devenit printi si printese!
Poate, odata, veti avea si un labrador. Si noi avem, la tara, un caine obisnuit, ramas de la parintii mei…