Despre tomate mari, în particular

Epidemia de mană mi-a distrus, în proporţie de 95%, cultura de tomate roşii din grădina de la ţară, în ciuda eforturilor depuse după debutul atacului. Mai adun şi de acolo, din cultura lăsată în paragină, două-trei kilograme de roşii crăpate, săptămânal. Asta după ce am lăsat natura în voia ei: bălării cât tomatele şi invazie de gândaci puturoşi. Acum îmi pare rău că majoritatea soiurilor mari le-am plantat acolo, dintr-o raţiune foarte practică, să nu pierd prea multă vreme, din timpul foarte limitat petrecut acolo, cu recoltarea roşiilor mărunte.
Iată, pentru început, tomate bănăţene rozalii, din linia obţinută de la vecinul Nicolae, cel care şi-a abandonat grădina pentru un job temporar de cioban în munţi.
Tomata roz banatene de la Nicolae 2014_08_17
În grădina de la oraş nu am avut plantată nici o tulpină din acest soi. Nu m-am gândit să cântăresc aceste tomate, nu am recoltat seminţe de la ele. Am, din fericire, suficiente seminţe de anul trecut.
Tomate roz banatene de la Nicolae 2014_08_17
Imagini de tomate asemănătoare, probabil acelaşi soi, numite de autor „de Giroc” am găsit pe blogul lui Valerian, Roşii din grădină.
Acest soi produce doar tomate rotunde (ovale), uşor cutate.
Am şi câteva tulpini obţinute din seminţe de tomate rozalii mari cumpărate de la piaţă, în Timişoara, dar sunt total dezamăgit de acestea: atât în solar cât şi în aer liber, au produs fructe caraghios de mici.
Astă primăvară am primit de la Ecoruralis nişte seminţe dintr-un alt soi cu fructe mari, roşii-rozalii, cod NT-302, provenind de la cultivatorul Cucu Petru din Băltăteşti, Neamţ. Dacă prima tomată coaptă recoltată de pe tulpinile din acest soi este, într-adevăr, foarte mare şi cutată, următoarea pare inimă de bou:
Tomate roz ER Cucu 2014_08_25
Cântărită, tomata principală a avut 420 de grame. Alte tomate din acelaşi soi, pe care le-am cântărit aveau 280, respectiv 300 de grame, cum puteţi vedea în grupajul prezentat către finalul articolului.
Şi tomata asemănătoare tipului inimă de bou, rămasă după recoltarea tomatei principale:
Tomata roz ER Cucu perechea inima 2014_08_29
Un alt soi, din care am cultivat câteva tulpini, sunt tomatele numite „albe”, cod BZ-187, de la Ecoruralis, galben deschis soi provenind de la Drâmbroca, Buzău, recolta 2013.
Tomata mare alba ER 2014_08_29
Aceste tomate m-au cucerit. Pe lângă că sunt foarte mari (exemplarul cântărit avea 420 de grame), sunt foarte dulci şi mi-au părut a fi printre soiurile cele mai rezistente la mană.
Tomate 2014_08_29
Iată şi grupajul cuprinzând, pe lângă cele două tomate ER-Cucu, la care am făcut referire mai sus, fructe din încă două soiuri recoltate din grădina mea de la oraş:
Tomate 2014_08_22
Un exemplar, de 420 de grame, este din soiul cu fructe mari roşii, primit anul trecut de la Nicolae, iar celelalte două tomate sunt din soiul de tomate mari, roşii, cutate, seminţe originare din judeţul Sălaj, primite anul trecut de la Ecoruralis.
În continuare, un exemplar de 260 de grame, provenind de pe una din cele patru tulpini din soiul vechi franţuzesc, Marmande:
Tomata Marmande 2014_08_29
Şi, pentru că tot am prezentat aici celelalte două soiuri primite de la Nicolae moţul, soiuri găsite de el în grădina casei cumpărate de ei în satul meu natal, iată şi o imagine cu tomate din cel de-al treilea soi primit de la el, roşii plantate târziu, tot în grădina de la oraş:
Tomate ca ardeiul Nicolae 2014_08_29
Deşi am mai prezentat această tomată, din soiul bănăţean cultivat de mama mea, din seminţe pierdute şi apoi regăsite, vă mai arăt o imagine, întrucât constituie recordul de masă la tomate, în grădina mea de la oraş, în acest an – 600 grame:
Tomata mare rosie banateana din familie2014_07_30
Cu excepţia tomatelor rozalii soi de la Nicolae, prezentate la început, toate celelalte le-am obţinut din grădina de la oraş, unde am reuşit să temperez mana, dar unde solul este încă departe de ceea ce ar trebui să fie. Chiar şi în aceste condiţii, bazându-mă, în principal, pe soiuri mărunte, precum Principe Borghese şi galbene dobrogene, am reuşit să fac, din roşii recoltate din această grădină, o primă tură de bulion, cca. 15 litri.

About nelucraciun

I'm a young spirit in an old body.
Galerie | Acest articol a fost publicat în Banat, eco, Economie, Foto, Fotografie, Grădină, Imagini, Natură, Timişoara și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Despre tomate mari, în particular

  1. valerian spune:

    Felicitari. Intr-un an care s-a dovedit a nu fi prielnic pentru cultura rosiilor, ai reusit o multime de exemplare extraordinare. Mai vorbim, sunt multe lucruri care merita toata atentia noastra. Printre ele, fara niciun dubiu, rosiile.

  2. Carmen spune:

    Faine tare soiurile mari.
    15 l de bulion? Mi se pare o realizare mare!🙂

    Cultura mea de roşii nu a mers bine deloc. Am experimentat şi eu câteva soiuri noi pentru mine. Dar am avut doar de salată şi de oprit seminţe. Cam atât.

    • nelucraciun spune:

      Este o realizare daca luam in considerare sutele de fructe marunte folosite. Sper la inca o tura, daca nu vine iar mana, pentru ca acum e vremea ei, prin septembrie, nu vara!
      Nu stiu daca e bine de recoltat seminte de la fructe manate!

  3. Andreea spune:

    Anul urmator sa schimbi planul – tomate mari langa casa, maruntelele la tara. Astea mari sunt parca mereu mai pretentioase si mai sensibile. Insa niciodata nu am avut vreo problema cu cele cherry. Gradina mea nu a fost afectata de mana, dar acum, spre sfarsit, a fost invadata de lacuste. Impartim recoltele frateste, ca nu stiu cum sa scap de ele. O toamna frumoasa si fara ploi!

    • nelucraciun spune:

      Ei, numai eu stiu cate tomate marunte am lasat anu’ trecut neculese, in gradina d la tara, din lipsa de timp. Asta a fost tactica, rosii mari si nu prea multe se culeg rapid!
      Nu am experienta lacustelor, desi am vazut si eu cateva prin gradina de la tara.
      O toamna frumoasa. Ploile, cu masura, sunt de dorit!

  4. myky spune:

    Bune si frumoase tomatele astea mari dar eu am o problema cu ele, atarna asa de greu si am sentimentul ca ‘stranguleaza’ codita ciorchinelui, unele chiar s-au rupt.Felicitari pentru recola!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s