Lampa din grinda meşter

Grinda meşter este grinda cea mare, care traversează, de-a lungul, o casă, sprijinind podul şi acoperişul.
Casa noastră de la ţară datează din 1869 însă, de atunci, a fost supusă la numeroase consolidări, transformări şi renovări. Ultima, chiar în vara acestui an.
Dar să revenim la grinda meşter. Principalul, dacă nu singurul obiect, care atârnă de grinda meşter, este o lampă. Câte o lampă în fiecare încăpere traversată de grindă. După introducerea instalaţiei electrice, oamenii au renunţat la bătrânele lămpi cu petrol. Sau, în cel mai bun caz, au vârât, sub abajur, câte un bec.
Noi am păstrat lampa din soba – mare. Adică din camera de oaspeţi:
lampa seculara Deşi unul din cele trei lanţuri care susţin lampa s-a rupt şi a fost înlocuit cu un lanţ ordinar, deşi decoraţiunile originale de pe abajurul din porţelan s-au şters şi o mână neîndemânatică a încercat un surogat, lampa este şi astăzi pe deplin funcţională. Iată un detaliu având, în prim-plan, unul dintre braţele turnate:
lampa seculara detaliu 1 Şi un altul, cuprinzând lampa propriu-zisă:
lampa seculara detaliu 2 Mă întreb, câţi, oare, dintre internauţii de astăzi, au citit, măcar o pagină, la lumina unei asemenea lămpi?

About nelucraciun

I'm a young spirit in an old body.
Galerie | Acest articol a fost publicat în Banat, Foto, Fotografie, Genealogie, Imagini, Istorie, Social, Uncategorized și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Lampa din grinda meşter

  1. sidstefanescu spune:

    Eu, acum 22 de ani, tot la tara. O lampa cu gaz cu oglinda. La care invatam pentru examenul de liceu. O lampa la care mi-am stricat vederea dar la care am si descoperit „Shogun”. N-as mai repeta experienta cu lampa. Cu Shogunul o repet mereu, am citit romanul de mai mult de 20 de ori de atunci.

    • nelucraciun spune:

      Oare monitoarele calculatoarelor si ale telefoanelor nu ne strica mai mult vederea? Lampa din grinda mester nu era, in nici un caz, pentru citit. In ultimul deceniu inainte de decembrie 1989 apelam adesea la cate o lampa cu petrol, curentul electric se intrerupea f.f.des si cand iti era lumea mai draga. Mai am si acum, in garaj, doua lampi de petrol, una pentru masa si alta pentru perete, cu oglinda. Dar lampa din grinda mester e cu totul altceva.

  2. Carmen spune:

    Lampa din grinda-meșter e cu totul altceva, așa e – e operă de artă.
    E minunat că ați păstrat-o!

    Chiar citeam cu plăcere zilele trecute despre eforturile artistului Ștefan Câlția de a-i învăța pe oameni să nu treacă la modernism cu orice preț și total, ci să păstreze în viața lor și ceea ce îi definește prin esență sau tradiție.
    Aici, o emisiune interesantă:
    http://romaniateiubesc.stirileprotv.ro/stiri/duminica-la-romania-te-iubesc-incursiune-in-traditiile-romanesti-si-viata-la-sat-intr-un-reportaj-semnat-de-anca-nastasi.html

  3. Splendidă lampă, splendidă postare!
    Domnule nelu Crăciun, am o invitație ptr dvs!

    http://mirabileseminte.wordpress.com/2014/12/04/gala-2014/

  4. geomarz spune:

    De multa vreme imi doresc o asemesea lampa. Ai mei au fost prea saraci sa o aiba. Noi am avut numai lampa nr 5 de perete cu oglinga. Si una cu picior. Cea cu picior mai este si acum intreaga, acasa. (Acasa, este la Visag.)
    Am incercat sa cumpar de lavreun consatean, dar nu mai are nimeni …
    Multumesc pentru ca am apucat sa o mai vad o data.

    • nelucraciun spune:

      Multe lucruri s-au prapadit la noi. Mobile vechi date pe mai nimic la italieni. O masa cu blatul din lemn masiv, dintr-o bucata, gros de cca. 10 cm (ii ziceau ustoc), doua lazi de zestre, o canapea din sec. 19, piele fixata cu tinte cu cap din portelan alb, multe maruntisuri – tin minte un creion “automat” de dinainte de epoca plasticului, strunjit din lemn, trimis din America, doua calcatoare cu piatra, nu cu jar, din alama, doua tocile scobite in lemn masiv, o vanturatoare, alte unelte agricole…cani din portelan si sticla fina, toate s-au dus…au scapat de colectori dar n-au rezistat vremurilor

      • geomarz spune:

        Mai am din vechime o trechelita (cred ca are pests o suta de ani) in fel de serninga mare cu capacitate de vreo doi trei litri cu care se faceau cirnatii) doua pale mari de pamint pentru nunti si doua farfurii adinci unguresti din portelan cam grosolan care si-au facut veacul pe pereti si cam atit. Restul s-a dus. Erau prea persabile.
        Familia mea era saraca.

      • nelucraciun spune:

        Trechelnita, adica spritz de facut carnati cred ca mai am si eu pe undeva. Nu stiu ce sunt palele. Mea culpa!

  5. Gabriela spune:

    Ce articol pe gustul meu! Aveti noroc totusi ca in Banat au fost gospodariile mai solide si au ramas mai multe lucruri. Dar ce pacat ca s-a risipit din mobilele vechi! Deci italienii au stiut si au adunat lemnul masiv, vechi. Eu am in bucatarie o masa veche de cel putin 100 de ani de la socrii mei (i-am schimbat blatul, dar il pastrez si pe acesta, nu m-am indurat sa il stric). Un element vechi, bine ales, da greutate intreg interiorului.

  6. cristi spune:

    Sunama te rog 0751624735

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s