Timotei Rad este unul dintre cei mai interesaţi cititori ai secţiunii blogului cuprinzând reproduceri de hărţi vechi, sau fragmente de hărţi vechi, ale teritoriului de astăzi al României şi al Republicii Moldova, precum şi ale altor teritorii locuite de români.
Depăşindu-şi condiţia de simplu comentator, Timotei Rad vine, iată, cu un articol ştiinţific întocmit după toate regulile academice, conţinând cercetări proprii. Sunt foarte bucuros să pot oferi spre lectură, celor dornici, în premieră, acest material care depăşeşte, cu mult, condiţia unui simplu blog.
Prima hartă dedicată Valahiei datează din 1700 (Transilvania a avut prima sa hartă la 1532, iar Moldova la 1595), pierdută pentru mult timp este găsită în 1926 în British Museum de consulul Dimăncescu (între timp a fost mutată în British Library – corpul de pe strada Euston). Harta a fost imprimată prin gravare pe cupru de către Chrysanthos Notaras la Padova în 1700 în imprimeria Seminarului Vescovile. În ceea ce priveşte autorul hărţii vom vedea mai jos.
Deşi din punct de vedere cartografic harta este inexactă şi de o calitate scăzută (raportat la vremea ei!) însemnătatea şi valoarea ei sunt mari. Această hartă e un instrument prin care Constantin Brâncoveanu îşi exprimă dorinţa de independenţă teritorială:
1) prin fixarea graniţelor;
2) prin individualitatea religioasă (ortodoxia – opusă catolicismului şi islamismului) – prin numeroasele instituţii bisericeşti ce apar pe hartă şi mai ales prin inscripţia care menţionează că deşi există două arhiepiscopii ţară e condusă de un singur arhiepiscop (vezi mai jos la descrierea hărţii) şi
3) prin specificitatea lingvistică – faptul că harta este realizată în limba greacă se datorează faptului că limba folosită la curtea sa era greaca spre deosebire de restul Europei unde aceasta era latina.
Citiţi, în continuare, articolul lui Timotei Rad aici.
Nelucraciun's Blog 