Astazi şi mâine dimineaţă încă mai putem vorbi de aniversarea Revoluţiei române din decembrie ’89. De mâine dupa amiaza ceea ce vom comemora va fi doar contrarevoluţia româna în direct. Contrarevoluţie care a luat locul efemerei revoluţii române. Contrarevoluţie in direct, dar mai ales în subterane, dusă de trei categorii sociale:
– linia a doua a nomenclaturii ceauşiste
– rezerva de cadre ceauşistă
– şmecherimea fanariotarda, mai ales dâmboviţeană, categorie respinsă de Ceauşescu, dar asimilată, îmbrăţişată de urmaşii acestuia, primele două categorii enumerate.
Aceste trei categorii sunt si beneficiarii aproape exclusivi ai contrarevoluţiei.
Cu ce s-a ales poporul? Vorbind un pic metaforic şi parafrazând o celebră afirmaţie, cu ceva pâine şi cu foarte mult circ! Circ care ne umple tot timpul. Circ aflat la el acasă. În elementul lui. De la limba de lemn şi cântarea României, la manelizarea societăţii şi a (sub)culturii. Pentru că despre o cultură adevărată cu greu mai putem vorbi.
Ne-am mai ales şi cu libertatea (aparentă) a informaţiei. Pentru că şi aceasta este strict controlată.
Ceva pâine şi mult circ fără bani.
Nu regret, nici cât negru sub unghie defuncta „societate socialistă multilateral dezvoltată”. Regret însă că revoluţia nu şi-a putut urma cursul. Că a cedat, cu o uşurinţă incredibilă, iniţiativa. Contrarevoluţiei.
Nelucraciun's Blog 
Craciun frumos alaturi de familie!
Multumesc, la fel iti doresc si tie, familiei si prietenilor din viata reala si din blogosfera!
Din start a fost o lovitura de palat, urmata de o lupta pentru putere intre cei care supravegheau si conduceau societatea. Protejatii Moscovei au fost favoriti,dar au trbeuit sa cedeze o parte din putere nationalistilor, si celor din SIE. Sigur ca populatia a fost masa de manevra, paravan si sacrificata ca exemplu de ce sunt capabili. Intre timp au ajuns la un armistitiu si la o coabitare.
Opinia occidentului despre puterea din Romania este aceasta :Reputat economist american: România este o dictatură, guvernul actual nu poate fi îndepărtat decât prin revoluţie!
Sarbatori fericite!
Eu si zecile de mii de timisoreni care am ocupat Piata Operei in 20, 21 si 22 decembrie 1989 stim ca nu am fost „masa de manevra”. In cel mai rau caz putem considera ca a fost o revolta, o rascoala, atunci, la Timisoara, dar, pe masura ce trec anii, percep mai adanc evenimentele la care am fost partas (din 20 decembrie) sau pe care le-am vazut (pana in 20 decembrie). Perceptia mea despre aceste evenimente este sintetizata in articol.
La multi ani, cu sanatate, prosperitate, progres!