Partenerii noştri şi-au pierdut răbdarea: Curăţenie la frontiere

Văd că ne cam dăm cu presupusul, în urma acţiunilor în forţă la frontierele exterioare ale Uniunii Europene din ţara noastră, care-cum. Ba că e pentru Schengen, ba că e o lecţie pentru Blaga, ba că o parte dintre politicienii noştri de frunte, anume cei aflaţi acum la guvernare, s-au transformat, brusc, în feţi – frumoşi şi ilene – cosânzene.
Părerea mea este că nici una dintre aceste ipoteze nu ar rezista unei analize atente. Atunci, de ce se se petrece ceea ce vedem cu toţii?
Cred că e foarte simplu. Aderarea noastră la structurile euro-atlantice a început să-şi arate roadele. Partenerii noşti, sătui de bălăcăreala şi miştocăreala miticănească (nu, nu am greşit, nu am vrut să scriu mitocănească), au hotărât să pună piciorul în prag.
Dacă te procopseşti cu o infecţie la un membru al propriului organism, ce faci? Firesc, încerci mai întâi să o tratezi.
Asta doresc să facă, acum, partenerii noştri, prin intermediul organelor democratic puse de poporul român în fruntea sa. Să trateze buba. Dacă nu vor reuşi, dacă infecţia riscă să cuprindă întreg organismul, mai există doar o soluţie: cea a amputării. Nici partenerii noştri, nici guvernanţii noştri, buni-răi, aşa cum i-am ales, nici măcar un singur român cu scaun la cap, nu îşi doreşte asta. Ori ne dăm pe brazdă şi intrăm şi noi în rândul lumii, ori vom fi extirpaţi, ca un mădular cangrenat şi nu vom mai vedea Europa decât cu viză. Iată de ce cred, în naivitatea mea, că a) activităţile de restaurare a legalităţii, pornite în ultimele două săptămâni de către autorităţile legitim alese ale statului, sunt reale, b) sunt impuse de către partenerii noştri euro-atlantici, c) vor conduce la rezultate palpabile şi durabile şi d) se întâmplă pentru prima dată în cadrul unor structuri democratice cum sunt cele euro-atlantice.
Vremuri noi, metode noi!