Scrisori din America. Avioanele de la Du Page Forest Preserve.

Mă tot întrebam la ce-s bune trotuarele de pe aici din zonă !? Şi asta pentru că nu am văzut prea mulţi pietoni care să se înghesuie pe ele.
Enigma am dezlegat-o ceva mai târziu. Par a fi făcute pentru doamne şi domnişoare care însotesc un catel la plimbare, în scopul de a se uşura. Alţi beneficiari ai trotuarului numit aici „sidewalk” ar putea să fie bicicliştii.
Pe o bicicletă nu urci cum te taie capu’ !! Cască, cotiere, genunchiere şi pantofi sport. Ăsta-i tabietu’!!! Am mai aflat o regulă a trotuarului : dacă vii din spatele pietonului îl atenţionezi că eşti în partea lui stângă: „I am in left „.
Pot zice că circulaţia cu bicicletele este parfum aici faţă de cum se circulă la Amsterdam. Lucru curios la Amsterdam, bicicliştii şi pietonii împart acelaşi trotuar într-o îmbulzeală de nedescris şi se înţeleg de minune.
Ca să nu ruginesc prea tare, urc şi eu pe două roţi şi o iau pe Modaff Street în sus. Bag sama că nu-s echipat corespunzător, n-am nici măcar cotiere, dar fac pe prostu’.
Primăria din Naperville a cumpărat un plămân şi l-a donat oraşului. Plămânu’ se cheamă „Du Page Forest Preserve”care nu se mai vinde şi nu se mai cumpară niciodată. Nici nu se intervine cu vreo plantare sau defrişare. Suprafaţa rezervaţiei este de 25.000 de acri.
De pe Modaff o iau la stânga şi intru în Forest Preserve. Zecile de km. de alei betonate sau amenajate îţi stau la dispoziţie non stop.
Mă intersectez cu copii, seniori, doamne mai tinerele sau mai scăpătate, domnişoare îmbracate frumos.
Data viitoare îmi iau cel puţin o cască. Sunt atent să nu-mi scape nimic din peisagiu. Pe lângă arbuştii şi flora spontană specifică locului descopăr o frumuseţe de flori pe care le-am zărit şi prin curţile oamenilor. Cum or fi ajuns acolo??? Mai văd tufe întregi de viţă de vie sălbatică care învigorează şi dă culoare peisagiului. Sunt acompaniat tot timpul de ciripitul locatarilor pe care înca nu-i văd dar îi ascult cu plăcere.
La un moment dat întâlnesc un tinerel ce ţinea un sac într-o mână şi un băţ cu cui în cealaltă. Culegea resturi de hârtii şi plasticuri aruncate sau rătăcite aiurea.
Îl salut, mă contrasalută, îi arăt mâna cu degetul mare ridicat. „Good job”, îi zic!!
Nu zice nimic, pasămite c-o fi păltit pentru asta sau pur şi simplu îşi face datoria de cetăţean. Ce-aş mai vrea să întâlnesc câţiva băieţi din ăştia cu sacu’ şi prin parcurile din România cea fitzoasă !!!
În sfârşit ajung acolo unde aveam de gând să ajung. La avioane!!!
Un teren mare, împrejmuit, la mijloc o pistă de asfalt care se prelungea în ambele capete cu covoare de gazon bine întreţinute. Pe pistă erau deja trei şi pe bancuţa de lânga gard stătea un gură-cască.
Pâna acum doar auzisem de celebrele avioane, dar nu apucasem să le văd. Unul era în zbor, celelalte două la sol. Lungimea unui avion nu depăşeşte un metru, el poate zbura cu benzină sau pe bază de acumulator electric.
Avionul d-lui Percy era pe benzină şi făcea, la comandă, ba viraje, ba loopinguri de toată frumuseţea. Dl. Percy era vădit muţumit. După aterizare se mai făcea câte o alimentare sau o mică revizie.
În zbor nu putea fi decât un singur aparat.
Dl. Talbot era profilat pe farfurii zburătoare şi elicoptere. Le-am văzut şi pe acestea la lucru. Măiestrie, nu glumă !!!
La un moment dat îl zăresc apropiindu-se de ţarcul împrejmuit chiar pe dl.Crosby, posesorul unei frumoase piese, ca să fiu în limbaj aero. E foarte atent la zgomotul avionului de sus şi pun pariu că daca l-aş întreba mi-ar spune ce benzină foloseşte şi de câţi octani este. Ăştia da microbişti!!!
Dl. Gură Cască de pe bancă face imprudenţa să-l întrebe pe Mr. Talbot ceva referitor la elicopter. Atât i-a trebuit. Dl. Talbot l-a luat în gheare, a turuit zece minute, i-a umplut capu’ cu şuruburi, benzine şi octani de mai-mai sa-i plesneasca. M-am gândit să-l salvez din ghearele lui Mr .Talbot, să-l intreb eu altceva, dar n-am vrut sa risc.
Sunt sigur că, dacă aş fi mimat că vreau şi eu să intru în tagma lor, mi-ar fi dat moca un avion mai prăpădit şi m-ar fi şcolit gratis să învăţ să-l zbor.
” I am sorry Mr. Talbot „, nu zic ca nu-mi plac avioanele, dar am şi eu atâtea fitze în cap că joaca asta cu avioanele chiar mi-ar pune capac !!!!

Tiberiu Marcovici,
Octombrie 2011

About nelucraciun

I'm a young spirit in an old body.
Galerie | Acest articol a fost publicat în America, Social, Sport și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Scrisori din America. Avioanele de la Du Page Forest Preserve.

  1. jaxelos spune:

    🙂 heehe bine ai zis domnule cu Romania plina de fitze !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s