Răspuns la comentariul lui @Gabriel:
Cititorul @ioanavram mi-a scris:
Pesimista, neagra si sumbra remarca Dvs. Din pacate, in ce priveste analiza de fapt a situatiei, este adevarata. Imaginea Romaniei bantuita de imigrantii din zonele Asiei, care vor folosi tara doar ca popas , ar trebui sa dea de gandit la toata lumea….
Răspunsesem cititorului @ioanavram:
Mulţumesc pentru comentariul dvs.
Nu toţi imigranţii vor folosi România ca ţară de popas spre Europa. Mulţi, înclin să cred că cei mai mulţi din cei ce vor veni, vor rămâne aici. Ei vor fi românii de mâine. Vor învăţa limba ţării. Vor lupta pentru cetăţenie. O vor obţine. Ne vor da, bătrânilor care vom (vor) rămâne, pensii…Doar unii vor folosi România ca pe o escală spre Europa şi mai departe, spre America.
Fenomenul nu va fi unul particular României, teamă mi-e însă că se va afirma puternic mai întâi aici…Mişcarea de populaţii a însoţit istoria umanităţii, va cunoaşte o amplificare fără precedent în epoca globalizării, în epoca marelui sat global…
Nu ştiu de ce am impresia că scriu sentinţe, aş vrea să mă opresc, dar eu, efectiv, asta simt. Şi nu cred că este o perspectivă sumbră, aş privi-o mai degrabă ca pe o perspectivă firească, locul gol trebuie umplut…Mult mai sumbră ar fi alternativa ca ţara să rămână un loc pustânit…
Apoi cititorul @Gabriel a scris:
Aici imi permit sa va contrazic. Daca tot folosim argumente, uitati-va putin in statistici se inseamna fenomenul migratiei. Migratia legala are o pondere mica in ceea ce priveste “viitoarea” populatie a Romaniei. Regulile stabilite prin legiferare sunt destul de stricte si putini raman pana la urma pe plaiuri mioritice. Iar in ceea ce priveste migratia ilegala – aici sunt multe de discutat. Pornim de la cei care solicita azil (sub 1.000 in Romania, dar mult mai multi incepand de dincolo de granita noastra de vest – un exemplu e Austria care are de 10 ori mai multe cereri de azil intr-un an, cu o populatie si o suprafata mult inferioare noua).
Daca va uitati putin peste cifre, o sa vedeti ca Romania este tara de tranzit. Si asa va ramane mult timp de acum incolo. Pentru a se intampla ceea ce spuneti dvs. trebuie schimbata societatea romana din temelii – legislatie, integrare, etc. Daca nu sunteti convins de cele ce va spun, cautati sa aflati parerea oamenilor din Somcuta Mare, jud. Maramures, despre cei care stau in Centrul Regional pentru Solicitantii de Azil de acolo. Si va rog sa imi dati un singur exemplu de refugiat integrat acolo.
Mai sunt multe de spus aici, dar cred ca mai intai trebuie sa va aplecati putin asupra cifrelor reale referitor la migratie si atractivitatea Romaniei pentru imigranti. Asa ca pentru prima parte, cu depopularea si emigrarea sunt de acord. Dar cu imigrarea, va contrazic total (cu cifre si experienta in domeniu).
Am dorit să-i răspund cititorului la rubrica de comentarii dar nu am reuşit, tehnic, să-mi plasez replica imediat după intervenţia sa. Aşa că am decis să constitui o nouă postare.
Mai întâi îi mulţumesc lui @Gabriel pentru comentariu.
Urmează răspunsul meu:
1. Nu am consultat statistici privind fenomenul imigraţiei, nu ştiu dacă acestea există, sunt de acord că fenomenul este, în prezent, f. redus, că nu se va amplifica semnificativ decât în condiţiile expuse de dvs., dar sunt unele semne:
– populaţia activă pleacă necontenit din România, o ţară nu poate rămâne pustie, pământul şi casele trebuie folosite.
– primii imigranţi au fost studenţii arabi şi iranieni pe care evenimentele din 1989 i-au prins aici; unii, puţini, au rămas să profeseze conform pregătirii dobândite în facultate, însă cei mai mulţi au devenit comercianţi; în timp acest prim val şi-a adus familiile din ţările de origine, chiar şi pe unii cunoscuţi; este adevărat că nu practică activităţi productive, dar şi comerţul e o muncă.
– a urmat un val de imigranţi propriu zişi, comercianţii chinezi; sunt destul de mulţi în marile oraşe.
– înainte de debutul crizei au fost aduşi muncitori chinezi care să muncească în fabrici şi pe şantiere; criza i-a cam repatriat, se vor întoarce când condiţiile o vor impune.
– transnaţionalele şi-au adus manageri şi specialişti din ţările de origine, dar şi din alte ţări; în general occidentali, dar şi asiatici şi africani.
– aceleaşi transnaţionale au adus sumedenie de specialişti IT, din India sau din Bangladesh, pentru a umple golul creat prin plecarea românilor.
– desigur, exemplele acestea ar putea continua
2. Dvs. vă referiţi în comentariu în special la refugiaţi; niciodată nu m-am gândit la aceştia ca la posibili înlocuitori ai românilor care pleacă.
3. Imaginaţi-vă un pic ce se va întâmpla cu generaţia + 50 de ani, care în general nu mai pleacă şi care, peste un număr de ani va trebui pensionată? Cine va plăti aceste pensii?
Nelucraciun's Blog 
Sunt intru totul de acord cu dumneavoastra referitor la viitorul sumbru. Problema nu este numai romaneasca. Si statele din vest au aceeasi problema. De ce credeti ca s-au marit varstele de pensionare in aproape toate statele vestice (ca si in Romania de altfel)? De ce credeti ca tocmai aceasta criza a dat imboldul necesar pentru reformarea sistemului pensiilor in aproape toata Europa?
Iar noi inca stam bine. Uitati-va in statele cu ajutor social ridicat sa vedeti ce se intampla (articolul de zilele trecute referitor la Marea Britanie si tineretul ei – cei fara carte si fara dorinta de munca).
Am facut referire la refugiati pentru ca istoria ne-a demonstrat ca astfel s-au intinerit popoare in cazul in care nu puteau aduce muncitori din colonii (Franta, Belgia, Olanda inca o fac). Sunt atat de multe chestii de urmarit aici incat sincer nu stiu de unde sa incep.
Dar va spun un singur lucru – atractia strainilor pentru o tara este constituita in primul rand de comunitatea si suportul primit de la aceasta. Ori in Romania inca nu avem mari comunitati create. Si personal cred ca e mai bine asa. Uitati-va la Germania – dupa 3 generatii au probleme de integrare cu turcii (care uimitor au fost acceptati ca refugiati la inceput, apoi s-a intamplat fenomenul de reintregirea familiei – ceea ce spuneati dvs. cu aducerea familiei). Franta are probleme cu cei veniti din fostele colonii – nu cred ca ati uitat confruntarile sangeroase din anii trecuti intre politistii francezi si magrebieni, nu?
Si ca sa intelegi dimensiunea si importanta sistemului de azil (si a migratiei asociate cu acesta), cititi informatiile referitoare la scrisoarea ministrilor de interne german si francez prin care solicitau amanarea aderarii noastre la Schengen. Unul dintre factori era tocmai legat de acest domeniu – azilul. Si nu au putut spune nimic legat de sistemul de azil din Romania sau Bulgaria, ci de faptul ca rutele migratoare care folosesc aceste doua tari pentru tranzit au ca destinatii, printre altele, tocmai Germania si Franta. Iar datorita scaderii numarului cererilor de azil in Germania, acum cativa ani au concediat intr-o singura transa vreo 2.000 de lucratori dintre cei care se ocupau de aceasta problema. O crestere semnificativa a acestui numar ar insemna sa ii prinda nepregatiti. Si acest lucru se traduce prin costuri ridicate. Un singur exemplu ca sa va dati seama – in 2005, in Olanda, un solicitant de azil costa acest stat cam 50.000 de euro. In 2010, pentru Austria, aproximativ 500 de persoane insemnau costuri administrative de 4 mil. de euro. Poate acum se aprind beculetele pe la unii care tipa „discriminare” in toate partile. Grecia are in prezent un stoc de vreo 200.000 de straini ilegali. Toate rapoartele (UNHCR, Amnesty International, raportorul ONU pentru tortura, etc.) indica faptul ca acolo o duc mizerabil. Si nu din cauza crizei ca problema dateaza de prin 2003-2005. Insa toata lumea tace chitic si nu doresc sa dispara controlul care este acum – Grecia-Bulgaria, Bulgaria-Romania, Romania-Ungaria.
De acord, @Gabriel, problema e comună. Totuşi nu pot să înţeleg de ce scrieţi că noi încă stăm bine! La occidentali 95 % din problemă se datorează natalităţii scăzute, iar atractivitatea vestului pentru imigranţi compensează, total sau cel puţin în cea mai mare măsură, această problemă. Noi, pe lângă natalitate scăzută avem emigraţie pronunţată a forţei de muncă active, nu avem atractivitate pentru imigraţie şi, colac peste pupăză, avem un nivel dintre cele mai ridicate al neplătitorilor de taxe şi impozite – vezi munca la negru, vezi echilibristica contabilă generalizată între micii investitori români, cu unicul scop de a plăti cât mai puţine taxe şi impozite. Toate acestea indică un stat foarte slăbit, cancerul vine din interior, de la funcţionarii corupţi şi lacomi! Mă gândesc că poate pornind de aici, de la acest stat slăbit şi care, la un moment critic, va fi obligat să ia măsuri, va porni regenerarea populaţiei active din România.
Prioritatea numarul ZERO a guvernului actual şi a viitoarelor guverne trebuie să fie tocmai reîmprospătarea populaţiei active a ţării. Altfel, … nu mai ştiu!
Momentan cu criza asta, s-a petrecut un fenomen ciudat. Forta asta de munca nu mai pleaca asa usor. Acum pleaca usor cei care au o specializare, care se potrivesc pe o nisa, nu cei care se duc si trag cu carca (vezi numarul celor multi care au prosperat in Italia si Spania fara a sti sa faca nimic initial). Am vazut destule exemple care au plecat, au stat putin dincolo, au cheltuit mai mult decat isi permiteau si s-au intors cu coada intre picioare. Mai mult, acestia incep sa se intoarca acum acasa. Si vor sa faca aici ceva, dar nu stiu ce. Pentru ca nu au o pregatire. Si au vazut si au invatat ceva dincolo, dar nu se potriveste in spatiul carpato-danubiano-pontic.
Cei care au plecat in anii ’90 pana in 2000 difera total de cei care pleaca acum. Exodul doctorilor se petrece de un an si jumatate (ei au plecat de prin 1970, dar de abia acum e atat de bine organizat ca nu fac fata facultatile ca numar cu cei care pleaca). Si facultatile de medicina romanesti nu mai au programele ceausiste prin care sa aduca din afara un numar important care sa suplimenteze plecarile din tara(doctori straini care sa doreasca sa ramana aici). Asadar revenim la problema noastra cea mai pregnanta – societatea romaneasca si decaderea ei voita (as spune chiar controlata). Lipsa unor lideri tineri care sa traga tara dupa ei. Ca sincer de cei batrani sunt satul pana in gat. Iar cei care incearca sa iasa in fata acum sunt doar niste papusi (Antonescu, Ponta) sau sunt guvernati de interese proprii.
Insa problema de la care am pornit discutia cu dvs. este alta. Si se leaga de atatea altele. Ca sa se intample ceea ce ati scris dvs. initial, Romania ar trebui sa aiba un program de selectie, un program de migratie controlata. Acesta ar trebui corelat cu programe administrative. O sa incerc sa va exemplific simplu – Prefectura Timis (exemplu empiric, nu are legatura cu realitatea) spune ca are 6 sate parasite. Se nationalizeaza casele si terenurile (cu despagubire a celor care au fost initial proprietari sau prin supraimpozitarea terenurilor si caselor parasite cu posibilitatea de a fi cedate spre folosinta gratuita). Apoi pe partea de imigratie se face o selectie – avem nevoie de agricultori pentru aceste sate, nu? Pai asta selectam – vrei sa vii sa iti dam casa si teren? Statul te ajuta – scoala, magazin in sat, studii de nivel primar pentru agricultura, readucem specialistii aia pe care ii avea Romania pe vremea lui Ceasca in agricultura (Agronomia inca exista ca facultate din cate stiu eu). Nu-ti mai place aici, ai de gand s-o tai in Vest? Nu-i problema, ca de acolo tot in Romania ajungi, iar de aici ne ingrijim sa ajungi repejor acasa. Avem fonduri europene pentru returnare, legislatie avem, asa ca rezolvam rapid problema asta. Si dupa cateva returnari de-astea, o sa vedeti ca se vor inscrie oamenii care chiar vor.
Asta e ceva simplu, facut pe genunchi. Dar cred ca folosindu-se specialisti se pot face multe. Totul e sa se doreasca. Si aici avem noi probleme. Si daca se face ceva de genul asta acum, facem pariu ca totul se va face denaturat si vor aparea niste firme de culoare politica ce vor trage spuza pe turta lor?
La noi trebuie facuta mai intai o revolutie in modul de gandire. Apoi inlaturate lipitorile astea politice. Regadit tot modelul administrativ, ca m-am saturat de descentralizari si recentralizari de nici nu mai stim ce vrem sa facem si sistem folosim. Daca ne apucam sa copiem ceva, mai intai sa aflam ce nu merge si sa incercam sa reparam inainte de a implementa. Daca nu, sa facem noi ceva ca suntem in stare.
Si sunt in stare sa fac pariu cu dvs. ca in momentul in care se naste o actiune de genul asta in Romania, de curatare a clasei conducatoare, de inlaturare a lipitorilor astea, de aplicare a legislatiei pentru toata lumea, etc., atunci vor veni inapoi multi dintre tinerii care acum doar se intereseaza ce se intampla aici.
Nu contest nimic din ceea ce spuneţi. Ceea ce spuneţi în ipoteticul dvs. exemplu cu cele şase sate părăsite din Timiş s-a mai întâmplat, tot acolo, din raţiuni asemănătoare, în sec. 18. O importantă populaţie catolică (germani, francezi, italieni, spanioli) a fost colonizată în Banat. Ce s-a întâmplat cu aceştia o ştim cu toţii. Cronologic a fost al doilea grup etnic care a părăsit, aproape în totalitate ţara (după evreii care au plecat ceva mai devreme). Dealtfel, pornind de la exemplul satelor germane părăsite care au fost rapid repopulate cu populaţie venită din Moldova de dincoace de Prut, mi-am conceput expunerea. Societatea are, ca şi natura, reguli după care fiinţează. Şi una dintre aceste reguli, una de bază şi comună, spune că nu rămâne teren favorabil vieţii neocupat. Clasa politică, oricare ar fi aceasta, va fi obligată să ia măsuri de reîmprospătare a populaţiei active. Prin readucerea celor plecaţi, ceea ce, cred eu, nu mai e posibil decât în mică măsură, sau/şi prin încurajarea imigrării. Cu cât mai devreme, cu cât mai controlat, cu atât mai bine! Altfel societatea va acţiona spontan, dar cu mari pierderi şi întârzieri. Nu credeţi?
Părerea mea despre actuala clasă politică coincide cu cea a dvs. Cu cât mai repede va fi înlocuită, dar nu cu oricine (vezi partidul moşit de o anume televiziune, ş.a.), cu atât mai bine!
Dar nu pot să împărtăşesc optimismul dvs. legat de întoarcerea masivă a celor plecaţi, atunci când condiţiile o vor permite. Oamenii îşi fac acolo un trai, au plecat în general tineri care au fost la început de drum, e mai greu să se întoarcă după ce şi-au clădit traiul. Copii lor sunt născuţi acolo sau, cel puţin, merg la şcoală acolo, sunt perspective demne de luat în seamă că, la vârsta adolescenţei nu vor şti sau le va fi ruşine să vorbească româneşte. Fenomenul este real, l-am întâlnit la familii de români plecate, chiar numai de 10-15 ani, în America sau în Australia. Nu mai vorbesc de copii şvabilor şi ai saşilor, emigraţi în Germania.
A, mai există o categorie de emigranţi, temporari sau sezonieri. Aceştia sunt, majoritatea, necalificaţi, dintre ei s-ar putea găsi mai mulţi care să se reîntoarcă definitiv.