Toţi fură şi nu se mai gată! Din ciclul Moştenirile comunismului (2)

Circa 1985-1986. Ultimul cincinal ceauşist. O aşezare rurală din câmpia de vest, judeţul Arad.
Adunare generală la C.A.P. (cooperativa agricolă de producţie). Membrii cooperatori au fost, în prealabil, pregătiţi de către activişti. Cei care trebuiau să ia cuvântul. Tema adunării era autocritica. Fiecare ştia ce are de spus.
Invitaţi sosiţi de la comitetul judeţean de partid. Şi de la C.U.A.S.C. (consiliul unic agroindustrial de stat şi cooperatist – un fel de holding care controla şi coordona activităţile în legătură cu agricultura şi mica industrie de procesare a produselor agricole din mai multe localităţi învecinate).
Întrunirea începe. Preşedintele citeşte darea de seamă. Cei înscrişi la cuvânt vorbesc. Nu se abat cu o iotă de la tematică.
De undeva, din mijlocul sălii, o femeie tot ridică mâna. Nu este băgată în seamă. Nu e pe listă.
Luările de cuvânt continuă: colectivul merge prost; atâta grâu la hectar; atâţia litri de lapte pe cap de vacă furajată; atâţia purcei de scroafă; prost, foarte prost! se impun măsuri, tovarăşi!
Din mijlocul sălii nana Floarea îşi flutură în continuare mâna. Este văzută de reprezentantul partidului de la judeţ.
„Tovarăşu’ preşedinte, uite, tovarăşa doreşte să ia cuvântul” – îi şopteşte acesta preşedintelui CAP. Nemaiavând de ales, acesta încuvinţează cererea femeii:
„Spune, nană Floare, ce ai de spus!”
„Apăi domnilor, eu văd că tătă lumea critică colectivu nost’.”
„Si nu-i adevărat, nană Floare?” replică preşedintele
„Nu, tovarăşe preşedinte, nu e adevărat. Eu zic că treaba merge foarte bine în colectivu’ nost’.”
„Dar cum poţi spune una ca asta, nană Floare, vezi şi dumneata ce producţii la hectar am avut, câţi litri de lapte am muls de la vaca furajată, câţi purcei fată scroafele,…?
„Apăi, domnilor, cum puteţi spune dumneavoast’ despre colectivu’ nost’ că merge prost când tăţi fură şi nu se mai gată!.
Cuvintele femeii au surprins esenţa modului de viaţă în ultimele cincinale ale societăţii socialiste multilateral dezvoltate a ceauşescului!
Am întâlnit, în ultimele două decenii suficienţi foşti tineri colectivişti, dar mai ales tractorişti, care erau salariaţii SMA-urilor, (staţiunile de maşini agricole, aflate în proprietatea statului şi care prestau servicii de lucrări agricole mecanizate pentru CAP-uri) care regretau sincer dispariţia CAP-urilor. Nu pentru că acestea ar fi fost profitabile pentru membrii lor, ci tocmai pentru motivul exprimat de nana Floare în adunarea generală a CAP-ului.
„Îmi era frică, pe vremea colectivului, să nu se dărîme casa, de câte cereale aveam în pod. De câte ori mergeam cu tractorul cu remorcile încărcate, din câmp către magazie, treceam prin faţa casei…”
Furtul devenise un mod de supravieţuire. O clasă de privilegiaţi ai regimului care furau pentru un pic de lux, pentru că cele necesare traiului le erau asigurate de către partid.
O clasă de oameni de rând, care învăţase să se descurce furând de la locul de muncă cam tot ce se putea.
Şi clasa oamenilor amărâţi, care trăiau doar din salariu şi cumpărau, la suprapreţ, din comerţul alternativ, produsele oferite de cei făcând parte din cea de-a doua categorie.
Hoţia ca mod de viaţă. Iată una dintre tarele moştenite din comunism care a străbătut, ca un fir roşu, cele două decenii postdecembriste. Ţara ar fi mers foarte bine, dacă nu ar fi fost lăsată pe mâna hoţilor. Iar oamenii care s-au săturat de hoţia din jurul lor au ales, cea mai facilă cale, exodul.
Se spune că în România s-a cam terminat tot ce era de furat. Nu este adevărat. Mai sunt destule care pot fi furate în ţara asta. Un exemplu am dat şi în acest articol.

About nelucraciun

I'm a young spirit in an old body.
Galerie | Acest articol a fost publicat în Economie, Istorie, Social și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Toţi fură şi nu se mai gată! Din ciclul Moştenirile comunismului (2)

  1. Octavian Radu spune:

    Hotia pe la romani e mai veche decat comunismul.
    Poate prin Banat se fura mai putin. Si asta poate datorita administratiei maghiare/austriece.

    In Muntenia(si Moldova) insa hotia era mai raspandita. Si nu cred ca doar de pe vremea fanariotilor.
    Insa pe vremea fanariotilor, hotia(de fapt coruptia) devenise la ordinea zilei.

    Comunismul doar a introdus hotia si in cadrul altor categorii sociale. Prost e insa ca, asa cum spui, ea a fost „mostenita” si dupa ’90. Ba poate chiar perfetionata.

    • nelucraciun spune:

      Peste tot în lumea asta se fură. Dar mai cu măsură, mai cu fereală. Şi pe aici s-a furat dintotdeauna. Tradiţia spune că fiecare sat avea un hoţ al său. Dar hoţia ca mod de existenţă pentru categorii largi de oameni, aici e problema!
      S-a născut în comunism, a perpetuat şi s-a dezvoltat în perioada postdecembristă, „atingând culmi noi de civilizaţie şi progres!”

  2. ioan avram spune:

    „toti fura si nu se mai gata”….
    Remarca este deosebita..
    Dupa ’90 nu s-a mai furat la c.a.p. din simplul motiv ca au fost desfintate.
    S-a furat intens in alte zone.Evolutie in spirala. De la grau,porumb la „fabrici si uzine”…
    A mai ramas ceva?
    Totdeauna intr-o tara ca Romania si un popor inventiv ca al nostru se mai gaseste ceva….
    Tot asa ,cate un pic sau mai mult pana n-o mai ramanea nimic…..(vorba cantecului)
    Dar asta nu cred ca se va intampla. Mereu se va gasi ceva de „luat”.

    • nelucraciun spune:

      Odată şi odată se va găta. Atunci va pleca şi ultimul hoţ. Iar ţara va rămâne goală.
      Ultimul hoţ va stinge lumina.
      Sumbru, nu? Eu nu văd altă soluţie decât cea aleasă de popor, în înţelepciunea sa: exodul.
      Că este îndemnat, de la cea mai înaltă tribună, spre această soluţie, pentru popor nu are relevanţă.

    • geomarz spune:

      Cind s-a terminat de furat de la colectiv, a inceput a se fura de prin fabricile dezafectate, unii au furat fier din betoanele de sub picioarele lor si au cazut cu tot cu ruinele pe care le jefuiau, altii au furat tevile de la sitemele de irigatii, alti au furat fabrici cu totul, si altii au furat minele de aur (a se vedea Rosia Montana…), unii, mai inventivi, au furat cuprul sistemelor de securitate a transportului feroviar iar altii au dat gauri in coductele de gaze si s-au uitat cu chibritul sa vada ce-i acolo…
      Si tot mai este, inca, de furat …
      Altfel dragii nostri politicieni s-ar lasa de meserie…

  3. pitapata spune:

    Mi-a placut articolul si m-a intristat realitatea ca optie; exodul..

    • nelucraciun spune:

      Din păcate este răspunsul unui popor disperat la acţiunile dezastruoase ale clasei politice…

      • pitapata spune:

        In toata lumea situatia este dificila dar dupa cum zici si tu, in Romania este disperata.
        Iar un om disperat fuge unde poate.

        Exact acum cand iti scriu ascult online radio Canada CFRB (newstalk) si se vorbeste exact de slujbe si de generatia tanara care e considerata o generatie pierduta deoarece chiar daca au studii nu gasesc servici. Iar cei care gasesc trebuie sa dea dovada de o pregatire extraordinara. Iar cei care sunt in varsta cu atat mai greu reusesc sa gaseasca.
        Cum zicea si Mihai Giurgea pe blogul lui, lupta pentru supravietuire si rezista cine poate si stie sa se zbata. Si asta e valabil pentru toata lumea nu numai ptr Romania care inca viseaza sa fie salvati si sustinuti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s